𝑺𝒖𝒔𝒑𝒊𝒏𝒆 𝑨𝒓𝒎𝒐𝒏𝒊𝒐𝒂𝒔𝒆

Capitolul 31

Nu avea somn, așa că se ridicaseră încetișor din pat,find atentă să nu trezească pe nimeni, și eșiseră atent din casă. Începuseră să se plimbe pe teritoriul taberei, așezânduse mai apoi pe scaunul căsuței lor. Era o seară răcoroasă, și mai mult ca sigur avea să ploaie. Simțiseră cum i se așezaseră ceva moale și cald pe spate, iar cineva se așezaseră lângă ea.

- Nu ai somn?

O întrebaseră băiatul,iar fata negaseră ușor printr-o mișcare a capului.

- Taehyung... Jungkook nu mă mai crede sora lui..

Tânărul oftaseră, ducânduși o mână după gâtul fetei.

- Aish,nu vorbi prostii,de ai ști cât de mult ține el la tine,ar trece și prin foc de dragul tău,nu te-ar lăsa niciodată..

- Dar mă simpt atât de singură de când a apărut Abel prin preajmă,sunt ignorată...Ar suna egoist dacă aș zice că vreau mai multă atenție?

- Nu,nu ar suna de loc..

Taehyung își ridicaseră privirea spre cer, Mina privind acum și ea ceea ce privea băiatul.

- Vezi acele stele? Și ele par singure uneori,dar se deosebesc prin strălucirea și mărimea lor. Lângă fie care mai este o stea,ce strălucește mai puțin, neputând fi observată,dar măcar este acolo. Așa și în viața ta,este o persoană ce e mereu de partea ta și e lângă tine,tu doar nu ai observat încă asta..

Mina priviseră puțin chipul băiatului, observând cum îi străluceau ochii în timp ce privea constelațiile stelelor.

- Mai ții minte, vam povestit despre tabloul cu o casă..

- Îmi amintesc, încă nu înțeleg,ce e atât de special de ai pictat acel loc?

- L-am visat...visez uneori cum sunt într-o barcă pe lacul dim fața casei, iar în fața mea stă un băiat ce vâslește, aish, nici până acum nu i-am putut vedea fața.

- Cred că doar încă nu a sosit momentul ca să-l vezi, cine știe, poate eu sunt

Amândoi chicotiseră, iar Mina își lăsaseră capul să cadă pe umărul băiatului.

- Uite Tae! O stea căzătoare!

- Puneți o dorință!

Ambii își închiseră ochii, iar în gând își puseseră aceeași dorință:

- Vreau să găsesc steaua ce mă face să strălucesc...

***

- Bună dimineața eomma! Bună dimineața appa!

Intraseră micuțul Riki în bucătărie săltând, zâmbind. Trecuseră o săptămână de când cei doi îl adoptaseră, iar micul copilaș era mai fericit ca niciodată.

- Bună dimineața prințul meu!

Taehyung îl luaseră în brațe,rotinduse și pupăcindui fața. Mina îi privea zâmbind, ținând o mână pe burta în care se afla bebelușul.

- Ai dormit bine,majestatea voastră?

Îl întreabă tânăra,venind lângă cei doi,primind și ea mii de pupici.

- Mai bine ca niciodată mami! Am visato pe surioara mea!

- Surioară?

Întrebaseră ei nedumeriți, iar Niki arătă cu degetul spre pântecul fetei.

- Voi avea o surioară, știu asta!

- Ești atât de sigur?

Taehyung chicotiseră,fiind de-a dreptul topit de drăgălășenia celui mic.

- Tati, atât de sigur nu am fost niciodată!

***

- Zi! Ce sa întâmplat?!

Ara o izbiseră pe Suny de peretele holului ei,ducândui un cuțit la gât.

- Ți-am mai zis! Nu știu,am fost plecată!

- Nu minți! Zine în acest moment! Dacă nu zici în acest moment ce ai,jur că te omor cu mâna mea, în acest moment!

Abel veniseră din bucătărie, urlând, și dândui o palmă peste față.

- Mina a scăpat de boală, sa căsătorit cu Taehyung în iulie, iar peste două luni urmează ca să se nască copilul lor.

Povestește Suny, tremurând din toate încheieturile.

- Trăiesc tot acolo?

- Da-

Nu reușiseră să termine ce avea de zis, că Ara Go îi tăiaseră capul.

-Am aflat destule, să mergem

Zice Abel, ieșind din apartament.

- Ara Go,vii sau ce faci?

Dar fata nu-i atrebui nicio atenție,era prea ocupată să privească rama din ramură în care se afla o poză de la nunta Minei și a lui Taehyung.

- Abel...dar dacă e greșit ceea ce facem?

Întrebaseră Ara, în timp ce analiza cu mare atenție chipurile fericite a prietenilor săi.

- Îți e frică? A dat teama în tine? Cât timp mie îmi va fi bine, nimic nu e greșit.

Tună tânăra, dând din mâini și făcând fețe ca o adevărată psihopată

***

-

-Nu credeam că o să vă mai revăd vreodată..

Upsy?😅

Aș vrea să fac un Q&A, vreți asta și voi?

Publicat ~ 8 februarie 2021