𝑺𝒖𝒔𝒑𝒊𝒏𝒆 𝑨𝒓𝒎𝒐𝒏𝒊𝒐𝒂𝒔𝒆

Capitolul 24

Ușa camerei se deschise,pe ea intrând Jungkook. Privea trupul surorii sale de după acea peliculă. O dăduseră la o parte și păși încet spre patul pe care stătea Mina,fiind conectată la niște aparate. Se așezară în genunchi lângă ea,rezemânduși capul de corlata patului, în mâna ei dreaptă erau o grămadă de branule, așa că o apucaseră de cei dreapta, pe al cărui deget mijlociu se afla un mic aparat,al cărui rost nu-l înțelegea băiatul. O ținea de mână, suspinând.

- Mina...sunt un frate îngrozitor, m-am îndoit în tine, punândumi toată încrederea într-o simplă străină...surioara mea...sunt un idiot... știu că nu mai putea ierta...dar te implor să încerci...

Făcând mici pauze în care suspina, Jungkook vorbiseră, apoi încă plângând începuseră să cânte cântecul de leagăn,cel cânta mama acestora când erau mici..

'În salon începuseră să se audă plânsetul a celor doi copilași de-abia născuți, asistenta îi puseră pe ambii pe pieptul mamei lor,aceasta începând să plângă de fericire'

Mina își deschiseră încet ochii,apoi privirea îi căzu pe persoana ce plângea și suspina lângă ea. Își ridică încet mâna,mai apoi urmând să netezească ușor părul băiatului. Jungkook se ridică, ținândo strâns de mână, încă plângând.

- Am clacat...dar ma salvat fratele meu..

Zice Mina cu o voce răgușită, zâmbind slab.

- Iartă-mă...

- Te iert Jungkookie...

• Două zile mai târziu •

- Vreau să ies!

- Trebuie să stai aici!

- Dan nu vreau!

Aude Jungkook,el fiind în hol vrând să între în salonul Minei. Zâmbiseră și intraseră.

- Taehyung, ce nu împărțiți de data asta?

- Mina vrea să meargă cu vaporul pe mare, dar medicul nu îi dă voie!

- Firat, Jungkookieee! Te implor,va fi atât de fain!.

Băiatul râseră la comportamentul copilăresc al surorii sale, puseră sacoșa cu fructe pe dulăpior și se așezaseră pe marginea patului.

- Sunt sigur că va fi fain, și îți promit că vom pleca,dar doar după ce te vor externa.

Fata îi zâmbiseră, apoi pe ușă intrară Jong-in.

- Ce vă pot spune... bucurați-vă, Jungkook poți fi donator.

- DA!

Săriseră Jungkook fericit, dând cu pumnul prin aer. Toți trei formaseră o îmbrățișare, trăgândul mai apoi și pe doctorul cei privea fericit.

Următoarea zi a fost una destul de complicată pentru ei, își adunaseră lucrurile din hotel, o luaseră pe Mina și pe Jong-in din spital, și urcaseră în avion. După toate spusele băiatului,cel mai bine ar fi ca operația să fie în Coreea, acolo fiind mai multe posibilități. Două zile mai târziu,Mina fuseseră internată în spitalul din Seul.
Medicii șefi, luaseră decizia pentru a începe pregătirile pentru transplantul de măduvă osoasă, iar pentru că organismul ei era prea slăbit, pentru ca operația să decurgă cu succes și să nu se agraveze starea de după, Mina peste două ore va fi transferată într-o secție sterilă. Organismul ei era prea slăbit pentru viitoarea operație, fiind mereu sup supraveghere.

După ceva timp, Mina eșiseră din salonul ei, find acum pe hol, în fața viitorului salon în care va sta și nu va mai eși până la operație. Privea prin geamul de sticlă cum Jong-in și încă doi medici cum dezinfectau încă o dată încăperea și pregăteau aparatele la care va fi conectată ea. Cu toții erau îmbrăcați în niște costume albăstrui,cu măști și mănuși. Și, cât de mult nu ar fi vrut să intre, sosiseră momentul pentru a intra în acel salon.

- Jong-in, nu pot avea măcar nici măcar telefonul cu mine?

Întreabă ea, când prietenul,dar tot o dată doctorul ei eșiseră de acolo dânduși jos masca.

- Mina, știi câți microbi sunt pe el?

- Știu, dar, nu-l putem șterge sau-

- Sau poate să-l fierbem în rachiu medicinal? Nu scumpa mea,va trebui puțin să reziști fara el sau alte lucruri.  Ne ești pe plac,dar microbilor și mai mult. Haide,e timpul să intrăm.

- Putem să așteptăm încă puțin? Prietenii mei încă nu au ajuns...

- Mina, e ora 6 seara, ne-am reținut deja cu o oră, îmi pare rău,dar deja trebuie să intri.

Mina oftaseră,mai priviseră o dată la capătul holului, și se întoarseră la Jong-in, medicii eșiseră,iar Mina intraseră acolo,ei închizând ușa în urma ei. Chiar când Mina doriseră să se așeze pe pat, câteva bătăi se auziseră în fereastra de sticlă,ridicanduși privirea dăduseră de privirile triste a celor șapte. Nu vor putea să o îmbrățișeze pe fată,sau să vorbească cu câteva săptămâni minim. Fata alergaseră la geam, și își puseră palmele pe el, băieții punândule și ei de după sticlă. Totuși,Jong-in îi dăduseră o tăbliță și un marker dezinfectat fetei, iar la fel o tăbliță de asta stătea și lângă geam, pentru ca fata să poată vorbea cu vizitatorii ei. Seokjin luaseră tăblița și scriseră rapid " te vom vizita cât de des vom putea"

Publicat ~ 13 decembrie 2020