𝑺𝒖𝒔𝒑𝒊𝒏𝒆 𝑨𝒓𝒎𝒐𝒏𝒊𝒐𝒂𝒔𝒆

Capitolul 23

A doua zi, Jong-in se află în salonul fetei,rugânduse ca Mina să se trezească. Îi puseră din nou încă o branulă, sperând să îi ajute.

***

- Să mergem! Nu avem mult timp! Trebuie să le deschidem ochii cu cine au stat atâta timp și cât de mult au fost mințiți!

Strigă Nari spre polițiștii ce urcau în avion, sperând să ajungă la timp

***

- A văzut-o cineva pe Mina? Nu am mai văzut-o de aseară..

Cu toții veniseră în camera lui Yoongi,este deja 3 după amiază, iar nimeni nu dăduseră de fată. Cum putea Yoongi să le zică, că prietena lor, mai are o lună de trăit și că cel mai probabil acum stă și se luptă pe un pat de spital cu boala ce o are..

***

- Nu vom reuși cu mașinile! Urcați toți în elecoptere!

***

Fiecare stăteau și discutau despre unde ar fi putut fi Mina.

- La naiba! Nu e Mina! Și posibil nici nu va mai fi din vina celor două curve nenorocite!

Urlă Yoongi, trântind masa jos. Toți îl priveau speriați.

- Mina...Mina...MINAAA!

Țipă el din nou, izbinduse de dulap.

- Mina are leucemie... Ne va părăsi,ne va părăsi...

- Poftim? Leucemie?

Taehyung începuseră să tremure, așezânduse pe un scaun.

- Hyung, asta înseamnă că Mina...v-va..m-muri?

Jimin îl întreabă speriat pe Seokjin, el find la fel de șocat de cele auzite.

- NU! MINA NU VA MURI! NICIODATĂ! NICIODATĂ!!!

Taehyung se ridică, și de îndată niște sirene de poliție începuseră să se audă de jos, niște elicoptere aterizaseră pe nisip. Cu toții speriați coborâseră jos, ajungând în sala de recepție dăduseră nas în nas cu domnul Bang și Nari, în urma lor fiind o mulțime de polițiști.

- Domnule Kim, domnule Jeon, trebuie să vă arătăm ceva..

Un polițișt in formă de ofițer pășiseră înainte, intinzandule niște mape, și un laptop.

***

Mina începuseră să se miște prin pat, find transpirată, răsuflând greu. Ziua accidentului îi veniseră în minte, având un coșmar. Când brusc,se treziseră în locul cel visa de nenumărată ori înainte,locul pe care îl desenaseră. Era din nou pe acea barcă, cu un băiat ce o vâslea. De data asta, băiatul se întoarseră cu fața la ea, zâmbindui.

- T-Taehyung?..

***

- P-poftim? Nu îmi vine să cred...Am fost atâta timp mințit...am ridicat mâna la propria soră... mi-au fost omorâți părinții...