𝑺𝒖𝒔𝒑𝒊𝒏𝒆 𝑨𝒓𝒎𝒐𝒏𝒊𝒐𝒂𝒔𝒆

Capitolul 4

• Perspectiva Minei •

Stăteam în baie în fața onglizei, aplicând un strat gros de fon de ten. Nu trebuia să-l fugăresc atâta pe Taehyung, vospeaua sa uscat și mi sa îmbibat în pele. Am șterso cât de cât,dar oricum fața îmi este puțin roșie. Îmi termin machiajul, apoi mă îmbrac în hainele pregătite.

Am eșit din baie,Jimin intrând val vârtej cum văzuseră că am deschis ușa. M-am apropiat de noptieră și îmi puseserăm telefonul la încărcat.
După,am eșit afară,unde erau Jungkook, Yoongi, Namjoon și Hoseok,acum trebuia să-i așteptăm și pe restul pentru a pleca la prima activitate. Suntem pe echipe exact cum suntem în căsuțe.

M-am așezat pe băncuță, din casă eșind Taehyung repezinduse lângă mine.

- Mina! Iartă mă! Nu credeam că va fi atât de rău! Recunosc că am acționat prostește...

Îl priveam, și am dat ușor din cap,semn aprobator.

*****

-Deci,va trebui să vă aventurați prin pădure și prin prejurul taberei, până nu veți găsi o cutie. O dată ce o găsiți vă așteptăm cu aici. Prima echipă ce ajunge, câștigă, și primește 200 de puncte. Aveți cu voi câte o hartă pentru a nu vă rătăci. Pentru a fi totul și mai interesant,locul doi și trei își vor primi punctele doar dacă vor spăla toaletele, Succes!

Zice Sevom,la un microfon ce era conectat la toate boxele din prejurul taberei. Nimeni nu comentaseră nimic,ci porniseră din loc alergând. Namjoon ne traseră pe toți prin pădure, spunând că pe hartă se află un depozit părăsit, și în el mai mult că sigur trebuia să se afle o cutie pregătită.

- Haideți să ne grăbim,eu unul vreau să câștig, și nici nu am chef de spălatul toaletelor de prin căsuțe..

Zice morocănos Jimin,noi aprobândul. După ce merseserăm vreo 600 de metri, înainte dăduserăm chiar de un depozit,care,nu chiar părea să fie părăsit.

Am intrat precauți,privind prin jur.

- Mi se pare mie,sau aici miroase puternic a gaz?

Zic eu, încercând să adulmec mai bine să înțeleg ce e cu mirosul ăsta ciudat.
Toți am început să privim panicați prin jur. Yoongi își scoate din buzunar bricheta și o aprinde, stă cu ea cinci secunde, apoi o închide și la fel de panicat ne răspunde.

- Ți se pare.

În timp ce aventuram prin acea clădire, dăm de o cutiuță din metal.
Jungkook o ridică și o analizează.

- E o bombă!

Zice Taehyung.

- De ce crezi asta?

Îl întreb panicată, Jungkook aruncă cutia jos fiind foarte relaxat,iar noi ne speriaserăm.

- A explodat?

Ne întreabă,iar noi dăm negativ din cap,o ridică și o pune sub umăr, plecând spre eșire.

- Înseamnă că nu e o bombă, să mergem.

Am inceput să alergăm spre tabără, ne împiedicam prin pietre, ne zgâriam prin crengile copacilor și tufișurile cu spini,eu chiar mi-am julit genunchii, dar tot ce conta acum pentru noi era ca să câștigăm afurisitul ăsta de joc. Când intraserăm în tabără,am văzut-o pe Ara Go cum alerga cu o cutie spre învățători. Băieții erau obosiți, și nu mai puteau alerga, așa că am apucat cutia de la Jungkook și am început să alerg cu toate puterile mele.