poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
eul meu poetic se descompune pe mărcile lexico-gramaticale ale singurătăţii, pe aceeași parte dură a oaselor solare, pe același fragment de întuneric lăsat să-și refacă sonetele, și pe aceeași parte a patului unde golul meu emoţional încearcă să-și stabilească un nou sentiment solitar.
încerc să te șantajez încet cu emoţia mea intelectuală, deseori am impresia că sunt asemenea sinelui tău -gândirea analfabetă strică- și totuși revin cu picioarele pe pământ când conștientizez că suntem blocaţi în repaus.
trebuie neapărat să te întreb cum vezi tu iubirea, căci știi foarte bine, noi suntem intelectualii prematuri.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
