poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
probabil te-ai mira prea tare cum că tu ești subiect de discuție în complexitatea psihologiei mele, însă eu te-am imprimat cu fiori de mai într-o carte...
da, ești acel trandafir în care iubirea noastră e mai mult decât un instinct, eu aș asocia-o cu un citat căruia i se oferă viață atunci când i se adaugă o nouă virgulă doar pentru a da sens vieții sufletului nostru.
l-am scris cu sângele meu pe o bucată de celuloză moartă, l-am asternut în zorii primăverii atunci când anotimpul iubirilor mele renaște sub forma unor emoții disecate de parfumele unor reluări de amoruri.
te-am scris, le-am simțit.
știi ce am scris? ecuația amorului tău.
știi ce am simțit? necunoscuta sentimentelor mele.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
