poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
încă de pe când a zis Dumnezeu să fie lumină, a fost atât de multă încât toți pământenii n-au știut care e valoarea întunericului.
și atunci eu ca un (ne)bun samaritean făcut din umbre de nehaos am rupt din coastele bărbatului cel dintâi și am făcut globuri de sticlă de oase cu smocuri de lumină și am lăsat inimi să se odinească prin raze de lună și de soare și de stele muritoare în interiorul pseudocreațiilor. [...]
și așa a ajuns lumina să fie mama noastră și noi nu prețuim, dar nu putem să prețuim și să iubim, dar să iubim cu disperare ceva ce ne aparține în antipuritate și-n minor, dar eu iubesc (ca un neom și antidumnezeu) și ploi și buze și faceri ilegitime de stele și de oameni.
și-n cuprins, dacă e să rămână ruine, rămân eu, știu că voi face un final demn de o dragoste neîmpărtășită, și-n cele din urmă, nu mă va găsi nimeni, nici măcar șarpele Evei.
nu i-am spus primei femei cum versetul meu preferat e: ,,nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el."
eu nu am făcut-o. te-am iubit pe tine - ,,lumea mea" și pentru că mă urăsc atât de tare, vreau să beau la cina cea de taină și să rostesc: -Ferice de cei ce suferă, căci ei nu au fost niciodată mângâiați și-n final vor moșteni lumea cu tot cu lumina ei.[...]
uite, iubitule, am reușit să-ți spun că a renunța când simți că mori e în regulă mai ales atunci când am vrut să-ti arăt cât de lașă pot fi fugind în livada bunicilor cu globurile-n mâini, vrând să le arunc prin florile de hrișcă și să las ploaia să le spele de păcatele pe care noi le-am comis cu atâta de ușurință.
și-n ultima zi, îți mai aduci aminte de pe când străbunica ta îți șoptea, Dumnezeu s-a odihnit. așa ne-am lăsat și noi iubirea să se odihnească, să se ofilească și să se sinucidă de coastele noastre cu aorta lui Iehova și atunci mi-am spus doar mie că și sinuciderea e o artă atâta timp cât ai cui să i-o dedici.
noi ne-am dedicat iubirea zilei cea dintâi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
