poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
I. încerc să-mi ecologizez sentimentele sper să-mi iasă.
II. imaginează-ți reacția la vederea unui fluture cu aripi atrofiate ieșind pe gură de copil s-a cam dus relația de simbioză dintre realitate și vis nu mi-am zis niciodată dar frumusețea mea e absorbită doar de persoanele care au ochi de vultur deși de la an la an există tendința de a apărea mai multe riduri de tristețe decât de fascinație.
III. îmi doresc să nu fiu blestemată simt că nimic nu izvorăște din mine glandele mele lacrimale s-au secat de la atâtea lupte seculare cu ego-ul meu în baie deși eu am douăzeci de ani și depresia mea - o vârstă copleșitoare din devonian până azi ce rămâne pe retină sunt broaștele cu glande parotoide imaginați-vă o lume cu (ne)povești doar pentru (pseudo)copii.
IV. sentimente nevertebrate și poezie bipedă noi mâncăm progeniturile găinilor în farfurii de unică folosință și vrem să ajungem în rai dacă adunăm apa de ploaie în butoaie riscăm să nu mai avem cu ce plânge.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
