poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
în ochii mării am uitat să vorbesc despre tine. vorbesc despre mine la persoana a III-a, mă automutilez chimic și respir mai mult de fațadă până-mi ies ochii din orbite și-s mâncați puțin câte puțin de ochii tăi.
faptul că luna dispare de pe cer ziua mă neliniștește teribil astfel că la șase dimineața iau un somnifer ca să trăiesc doar eu cu ea.
mă pseudovindec în spatele luminii, cu draperiile trase, și nici Einstein, nici Pascal și nici Kant nu-mi pot spune dacă trebuie să-i fiu credincioasă lunii sau să mă rog lui dumnezeu ca tu să-mi apari în vis.
clachez instinctual și cad din pat în fața oglinzii.
stau cu mâinile în poală și te văd cuprinzandu-mi stelele capului în palmele tale.
faza e că stau cu spatele la oglindă și din când în când trag cu ochiul în spate. ți-am promis că nu mă uit, dar uit să mă țin de promisiuni și, privindu-te, îmi place cum uit să respir.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
