poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
ești o esență slabă mi-ai zis ca o raportare la un ciot de poezie ce nu știi e că sunt o parte din decorul unei scenete plină de flori moarte
știu ți-am răspuns și după o respirație de lumină am continuat cu și esențele slabe se aruncă repede la gunoi doar pentru a face loc esențelor tari și de pe banca pe care ne aflam m-am ridicat și m-am îndreptat spre fântâna artizanală din fața noastră
mă imaginam sărutându-te dacă m-ai fi salvat dintr-o mare agitată mai rău decât fluturii pe moarte din mine am înaintat către fântână până mi-am aruncat trupul în ea doar ca să simt ceva deși morții n-au simțuri și case.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
