poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
i. să nu dai vina pe alfabete stricate niciodată urmărește flăcările până se sting nimic nu e mai poluant decât gândirea
ii. toate femeile sunt obligate să mă aducă pe lume voi scrie pentru fiecare un proces verbal nicio femelă alfa nu mă iubește lianele evoluate arată mai tentant în a le diseca țesutul de rănire nicio pată de sânge doar covorul pe care am copilărit mereu a avut o culoare ca de morți fătată
iii. acest faci cum vrei auzit de la tata și de la alte varietăți de tata mă descompune în varietăți de simona mult mai mici și mult mai multe care se usucă și mor privirea lumii - carnivoro-semiacvatică îmi dă atacuri de anxietate unghiile mele neroase sunt strâmbe și le pot admira doar când îmi intră țărâna în ele celulele mele moarte se unesc atât de intens cu mizeria încât apa nu are cum să mi arate cât de telurică sunt
iv. o inimă rudimentară atât mai stă intr-un trup golaș pătat de sânge sub jetul de apă pseudocald și piese osoase care nu știu să dea formă unei paste curgătoare pe podea i-am dat destul timp trupului să se coacă în durere și încă mai cere am început să-i administrez în doze mici fără prescripție medicală poezie
v. poluez mediul cu lacrimile alfabetelor în curs de scriere dă-mi dreptul să omor cuvântul
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
