poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
beţia de cuvinte mă dezamarmează de atâtea amoruri false, captive în ochii mei, căci eu nu iubesc nici flori, nici ochi, nici buze de morminte...
dar poate îţi iubesc ultima bătaie de inimă (inspir-expir) ce reînviază atunci când tu îţi amintești de mine fiindca știu prea bine că iubirea sufletului tău simte și flori, și parfume, și prezenţele unor reluări de amoruri.
demonii mei au inctincte, nu voci, însă mă dau pe mâna lor în speranța că mă dematerializez de atâtea fragilităţi instinctuale și devin spirit dezîndrăgostit, capabil să-mi forţez limitele.
adesea mi-o spun în pustiu post-mortem (sper că nu clachez ca de obicei) și cred că trebuie să-ți mărturisesc acum: tu mi-ești și taină și lege, dar mai mult îmi ești lumină.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
