poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
mi-e dor să simt fragilitate în mine în tine în vers și totuși îmi stabilesc ca motto să nu mor pe repeat de fiecare dată când nu mă ascult adică mereu.
aș vrea să fiu cel mai iubit dintre pământeni să fiu omul de sex neutru să plâng la fiecare izbire existenţială să urlu înăuntrul unui copac să respir într-un sicriu să mor pe un nor să mă îndrăgostesc de dumnezeu să exist în buretele din propriul pat să fiu scrisă pe foi să fiu gândul unui nemuritor să fiu lacrima unui câine să fiu aripile unui fluture să fiu întunericul din cameră să fiu o inimă nemonotonă dar mă tem că niciodată nu m-am născut.
lasă-mi scriitura să fie secret.
descompunerea ei îmi șterge visele și praful de clor și praful de neiubire și praful de neviață așternut pe același ceas martor de nouăsprezece ani de decăderi copilării ploi speranțe și morți ale eului ce i-am permis să se ascundă în foile lui camil.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
