poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
am atâtea vise și totuși sunt moarte nu mai zac în inimă ci pe lângă ea nu vor să-mi părăsească mediastinul și se ciocnesc întruna de foița parietală a plămânilor.
mă întreb dacă ar trebui să le las acolo sau să le dau timp de atrofiere printre venele ce și-au pierdut capacitatea de a-mi aduce lacrimile înapoi.
unele vise mi le-am uitat în pântecul mamei mele vitrege și nu mai pot plânge căci reflexele mele de apărare se rezumă doar la pseudoexistență.
memento nu mai vreau să mor memento vreau să visez.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
