poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
iubirea, dragul meu, iubirea, mi-a scos ochii din orbite și s-a hrănit cu ei, mi-a luat creierul și l-a lipit de pereții plămânilor mei ca să mă anunțe când ești prezent.
în final, am ajuns să plâng cu sânge și să te ador cu capul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
