poeme născute din sângele cosmosului
,,și-n ultima zi,
îți mai aduci aminte
de pe când
străbunica ta îți șoptea,
Dumnezeu s-a odihnit.
așa ne-am lăsat
și noi iubirea
să se odihnească,
să se ofilească și
să se sinucidă
de coastele noastre
c...
tre să scriu o poezie mâine. îmi spun schizofrenic de parcă mi-ar fi teamă că-mi voi pierde promisiunea și nu-mi voi scrie mie cincizeci de poeme, nu e ca și cum aș merita, dar aș vrea să traiesc până la adânci bătrâneți cu o carte fără nume.
sună clișeic pentru un tânăr de douăzeci de ani care crede că moartea îi va mânca timpanele și picioarele și mâinile și se va trezi a doua zi gândindu-se ce să folosească pe post de membre ca să se spele pe dinți însă, ca un tetraplegic, speră să moară chiar și atunci când va afla că degeaba dai apă stricată la câini când moara tot macină grâul și așa am uitat să zic sfârșit și ploaia mult n-aduce.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
