Versuri şi Emoţii

37. Confesiune

06/06/2021

Am aşteptat o viaţă întreagă
Clipa în care am să te regăsesc,
Acum destinul îmi e pus în balanţă
Şi nu ştiu pe ce cale să merg.

Iubirea mea are rădăcini adânci,
Nicio furtună nu o va clătina.
Te va aştepta aici, crescând,
Pentru a-şi face loc în inima ta.

Îmi spui să te las să pleci,
În timp ce ochii îţi plâng de dor,
Buzele-ţi rostesc numai minciuni,
Iar sufletu-ţi ţipă după ajutor.

Cum te simţi printre iluzii, străine?
Îţi este cald? Îţi este comod?
Sau poate chiar aceasta e o iluzie
Pentru care îţi trebuie antidot.

Nu sunt mândră de ce am făcut,
Te-am lăsat să pluteşti în amăgeli,
Iar acum intru ca să te scot
Din cioburi de vise şi dureri.

Nu te condamn pentru nimic.
Fiecare se mai pierde pe calea sa.
Totul va fi bine la răsărit,
Doar prinde-mi mâna...