15/02/2019
Iartă-mă, mamă...
Ştiu că sunt o dezamăgire,
Îmi ceri să fiu puternică,
Dar prea mulți demoni zac în mineIartă-mă, soră dragă...
Pentru că nu ți-am fost alături,
Dar nu mai ştiu nici măcar
Să mă iubesc pe mine însumiIartă-mă, prietene...
Că am fost prea egoistă,
Dar am crezut că pot să schimb
Povestea-mi tristăIartă-mă, îngere...
Că nu mă pot revanşa
Eşti singurul ce mi-a făcut doar bine
Şi nimic în schimb n-ai acceptaIartă-mă, bunico...
Promisiunea mi-am rupt
Îmi regret trădarea,
Dar am obosit să luptIartă-mă, dragule...
Că nu am fost ce aveai nevoie
Poate vei găsi în altcineva
Ceea ce nu ai văzut în mineŞi îmi cer iertare mie...
Că am ajuns ce nu voiam vreodată.
Sper să nu mă pierd de tot,
În această lume blestematăAceasta este probabil poezia în care am dat cel mai mult din povara sufletului meu. În acea zi, mă simțeam sugrumată de păcate, aşa că am decis să mă căiesc prin aceste versuri. Am stat puțin pe gânduri dacă să o postez sau nu...
CITEȘTI
Versuri şi Emoţii
PoetryProbabil aceasta este superputerea mea: inspir durere şi expir artă. #1 poem - 5 septembrie 2019