Versuri şi Emoţii

48. Portret

19/06/2024

Îmi pare rău că nu pot fi directă
Nu sunt o femeie obişnuită
Fiind o fiinţă aşa abstractă
Caut să mă exprim prin artă

Pentru toate clipele când te priveam
Iar tu mă dădeai în vileag
Scuze că nu am putut să îți spun
Cât de frumos eşti de fapt

Părul tău negru şi mătăsos
Ca întunericul liniştit al nopţii
Ador să îmi trec degetele prin el
În timp ce îţi privesc atent ochii

În acei irişi calzi, uşor mă cufund
Atât de blânzi şi dulci, caramel topit
Profunzimea lor mă hipnotizează
Încă din prima clipă m-au ispitit

Buzele tale, petale moi de trandafir
Nu mă satur niciodată să le sărut
Să le simt pe pielea mea de satin
Atât de zemoase, cel mai dulce fruct

Brațele tale calde și puternice
De orice rău mă protejează
Cât sunt la pieptul tău e liniște
Și nicio grijă nu mă apasă

Ador să îți simt trupul de zeu
Cum cu totul mă învăluie
Cum mă urcă pe culmile plăcerii
În nopțile târzii pline de dragoste

Nu-mi ajung nici foile, nici versurile
Ca să-ți descriu perfecțiunea
Însă acest trup e doar o carcasă
Pentru sufletul ce-mi reprezintă lumea