31/07/2017
Stau pe iarbă şi privesc în jur
La locul unde totul a început,
Un loc magic, de mult uitat,
Unde am scris un basm unicatChiar aici, pe această bancă,
Mi-ai oferit o cheie fermecată,
Ce deschide poarta către inima ta,
Cheie ce-ai lăsat-o pe mâna meaMii şi sute de momente
Păstrate încă proaspete,
Pare să fi trecut o veşnicie
De la ultima amintireDar anii ne-au schimbat,
Timpul a trecut şi ne-a marcat,
Iar acest loc a fost uitat,
Chiar dacă în inimă l-am păstratMereu când vin aici zâmbesc,
Privesc în jur şi-mi amintesc,
Iar apoi vărs râuri de lacrimi fierbinți,
Căci doar în amintiri mai suntem fericiți
CITEȘTI
Versuri şi Emoţii
PuisiProbabil aceasta este superputerea mea: inspir durere şi expir artă. #1 poem - 5 septembrie 2019