Versuri şi Emoţii

33. Din umbră

27/04/2020

Lacrimi calde şi suspine
Aşa îmi mai vărs eu amarul
Îmi acopăr chipul cu palmele
Ca tu să îmi ştii doar zâmbetul

Şi brusc surâd nostalgică
Amintindu-mi prin câte noi am trecut
Azi mi-ai rupt inima în bucăţele
Iar eu te-am lăsat şi am tăcut

Am fost mereu acolo, în umbră
Aruncând săgeţi de foc
Către întunericul ce te vâna
Şi nu îţi dădea pace deloc

Înţeleg, te-ai înecat în aparenţe
Dar ţine minte, surioară,
Tot ce este fals produce zgomot
Sinceritatea se manifestă în taină

Nu sunt versuri de romanţă
Şi habar nu am ce va urma
Dar până şi prietenii
Îţi pot frânge inima