16/10/2021
În această noapte liniştită,
Sub vălul plin de stele,
Luna mă priveşte în taină
Ca un înger ce stă de vegheÎmi ridic privirea curioasă
Către universul infinit
Şi mă adresez cuviincioasă,
Ştiind că mă înţelege necontenitÎmi simt inima pătată
Şi sufletul-mi pângărit,
Mintea cu vină intoxicată,
Căci nu fac ceea ce simtAm vrut lumea să explorez
Prin tărâmuri să călătoresc
Cu suflete noi să mă aventurez
Lucruri noi să experimentezDar totul vine cu un preţ
Şi mereu există consecinţe
Nu te poţi conecta cu un suflet
Fără să laşi în spate urmeLa unele am lăsat mângâiere
La altele am adus doar ravagii
Pe unele le-am scos din durere
Pe altele mai tare le-am adâncitDar acesta este firul vieţii
Totul se întâmplă cu un motiv
În povestea unora sunt eroul
Iar în altele, personajul negativNu îmi place să îi rănesc pe alţii
Este ultimul lucru pe care îl vreau
Dar dacă asta înseamnă să mă salvez
O voi face fără pe gânduri să stauNu datorez nimic nimănui
Mereu am fost eu cea autentică;
De astăzi mă voi alege pe mine
Îmi voi alege pacea veşnică
CITEȘTI
Versuri şi Emoţii
PoesiaProbabil aceasta este superputerea mea: inspir durere şi expir artă. #1 poem - 5 septembrie 2019