Versuri şi Emoţii

26. Libertate

01/09/2019

Când noaptea domină oraşul
Şi vântul mă strigă de la fereastră,
Eu îi ascult vrăjită glasul,
Căci seamănă cu a ta voce răguşită

Se petrece ceva straniu, inedit,
Ceva ce nu aş fi crezut că se va întâmpla
Tu eşti acum haosul din mintea mea,
Dar, totodată, îmi defineşti liniştea

Ca şi o rolă de film defectă,
Inima mea tot repetă cele întâmplate
Îi place să rememoreze fiecare clipă
Când a stat fericită la tine în braţe

Vrea să îţi mulţumească nespus
Şi parcă ar tenta-o să ţi se aşeze în palme
Ai ajutat-o să se elibereze de trecut
Cu fiecare vorbă, zâmbet şi... sărutare

Chiar nu înţeleg de ce fac asta
De ce nu mi te pot scoate din cap?
Şi probabil că nu eşti al meu,
Dar mi-ai oferit momente de neuitat