31/10/2019
Şi am ştiut că este ceva special
Ce avem noi este paradoxal
Chiar dacă trupurile sunt depărtate,
Sufletele ni se ţin in braţeDistanţa ar trebui să lase urme,
Răni adânci, pline de durere,
Dar atunci când ne reîntâlnim,
Ne zâmbim fără nici un chinNu cred că destinul vrea să despartă
Două inimi menite împreună să bată,
Două mâini ce se potrivesc perfect,
Ochii ce s-ar privi în permanentVerde jad, căprui întunecat,
Privire de gheaţă, suflet cald,
Şoapte dulci şi buze moi,
Două zâmbete, mii de fioriNimic nu va zdrobi acest dar divin
Pentru iubire trec prin orice chin
Să-ţi fiu aproape spune-mi că vrei,
Apoi numără până la 463.

CITEȘTI
Versuri şi Emoţii
PoetryProbabil aceasta este superputerea mea: inspir durere şi expir artă. #1 poem - 5 septembrie 2019