23/10/2015
Sunt doar un suflet singuratic
Rătăcit pe poteca vieţii,
Visând cerul să-l ating,
Să scap de întunericul nopţiiZiua lupt pentru supravieţuire
Încercând să nu fac un pas greşit,
Noaptea sunt doborâtă de durere,
Durerea m-a nimicitSunt supusă luptelor interioare:
Întuneric contra lumină;
Dar tristeţea e nemuritoare
Şi nimic nu o alinăÎngerii plâng, demonii urlă
Toate într-o singură inimă.
Parcă aud iubirea cum murmură,
Cum se zbate şi suspinăSunt atacată de problemele vieţii,
Însă aşa e sufletul poetului;
M-am pierdut intr-un castel al nopţii,
Într-un imperiu al întunericului

CITEȘTI
Versuri şi Emoţii
PoetryProbabil aceasta este superputerea mea: inspir durere şi expir artă. #1 poem - 5 septembrie 2019