Versuri şi Emoţii

31. Oglinda

31/03/2020

Palma-mi atinge sticla rece,
Iar privirea ta inima-mi caldă.
Nu pot nici o vorbă să rostesc,
Nu m-am simțit aşa vreodată.

Sufletele noastre se recunosc,
Se ştiu de mult, din alte vieţi;
Acum se strigă unul pe celălalt,
Căci şi-au promis legătură pe veci.

La început te credeam o iluzie,
Vis frumos născocit de mintea mea,
Dar când te ating, îmi amintesc
Că tu de fapt îmi constitui realitatea.

În viaţa-mi alb-negru ai adus culoare,
Mi-ai pus întreaga lume la picioare;
Iar pe cerul înnorat mi-ai pus soare,
Mi-ai oferit magia în a sa splendoare.

Eşti parte din mine, îmi eşti reflexie,
Dar avem nevoie de răbdare,
Căci este greu să uneşti două suflete
Când doi oameni îţi stau în cale.