11/03/2016
Cad în braţele străinilor,
Mă las pradă întunericului,
Dau frâu liber demonilor,
Mi se duce puterea sufletului"Unde eşti?" mă gândesc mereu,
Intrebare fără răspuns
Din ce în ce îmi e tot mai greu
În inima mea eşti un intrusSimt emoţia alergând prin vene
Mă ofer pentru un strop de iubire
Toate darurile, pe pământ existente,
Le-aş da cât ai clipi pentru a fi cu tine!De fiecare dată când ochii îi închid,
Iţi zăresc chipul înlăcrimat
Şi aş vrea durerea să ţi-o alin,
Păstrându-ţi sufletul curatA suta noapte nedormită,
A mia lacrimă vărsată,
A milioana dorinţă,
A miliarda speranţăLabirint de sentimente,
Uragan de gânduri,
Un val rece mă loveşte,
Mă duce în inima întunericuluiSuflet divin, pierdut în negură,
De ce nu mă laşi să te găsesc?
Nu vreau o dragoste pierdută!
Te voi iubi şi după ce îmbătrânesc
CITEȘTI
Versuri şi Emoţii
PoetryProbabil aceasta este superputerea mea: inspir durere şi expir artă. #1 poem - 5 septembrie 2019