Versuri şi Emoţii

35. Copii ai Universului

26/05/2020

Priveam cu respiraţia tăiată
Infinitul acoperit de stele,
Milioane de licurici argintii,
Şi luna ce stătea de veghe

Mă simţeam copleşită
Cine eram eu oare?
Probabil doar un suflet mărunt,
Într-un univers atât de mare

Însă viziunea brusc mi s-a schimbat,
Când mi-am mutat atenţia asupra ta
Şi astfel, privindu-ţi irişii de jad,
Am zărit o parte din cerul înstelat

Abia atunci am înţeles esenţialul,
Noi doi suntem de fapt conectaţi,
Lăsând la o parte tot tiparul,
Suntem cu adevărat binecuvântaţi

Întreg cosmosul este acum martor
La uniunea dintre două suflete,
Suntem doi copii ai Universului,
Învăluiţi de daruri şi destine divine

🔥❤🕊