31/05/2016
Lumina ei și ȋntunericul lui se ȋmbinau perfect,
Creând și pǎstrând o dragoste eternǎ
El avea ȋn ochi o sclipire angelicǎ din infern,
Ea...un ȋnger rǎnit, o ființǎ nevinovatǎ
Ea adora cum aripile lui negre o ȋnconjurau protectiv
Sau cum ochii i se ȋntunecau când o privea
Iubea ȋmbrǎțișarea lui de care s-a ȋndrǎgostit definitiv,
La fel și glasul ce ȋi va aprinde mereu inima
El era ȋmbǎtat de esența ei purǎ și totuși sǎlbaticǎ
Deși era demonic, simțea cum l-a ispitit ȋn pǎcat
Ȋi era teamǎ sǎ o atingǎ, voia sǎ o pǎstreze intactǎ,
Dar mereu lipsa iubirii ei ȋi lǎsa un gust amar
O poveste scrisǎ cu sânge vǎrsat din iad,
Cu lacrimi limpezi curse de la porțile raiului
O luptǎ din care nimeni nu a scǎpat intact,
O dragoste ce va rǎzbi etern ȋn fața rǎului
CITEȘTI
Versuri şi Emoţii
PoetryProbabil aceasta este superputerea mea: inspir durere şi expir artă. #1 poem - 5 septembrie 2019
