Versuri şi Emoţii

19. Păcate

06/11/2018

Eram doar doi copii naivi
Clişeic, doi îndrăgostiţi,
Cândva eu îți dădeam aripi,
Dar astăzi parcă ai călca pe spini

Tu angelic, eu suferinţă amară,
Aripile-mi negre o povară,
Chiar dacă inima-mi e de gheaţă,
Tu o topeşti de fiecare dată

Crezi că am o plăcere sadică ascunsă
De iţi tot arunc pumnale în inimă,
Dar niciodată nu ţi-am dorit durere,
Sunt demonii mei cei cu sete de sânge

Toată furia, ura, suferinţa
Închise în temniţa sufletului din totdeauna
Acum au spart lacătul de oţel,
Blestemul meu etern

Şi poate nu voi avea vreodată leac,
Poate sunt destinată numai rău să fac,
Dar cât timp tu, îngere, mă vei iubi,
Până şi sufletu-mi întunecat va izbuti!

Recunosc că am păcătuit atât de mult
Că de mine până şi demonii fug,
Dar printre toate aceste păcate,
Tu, îngere, îmi eşti binecuvântare