Aleasa (CITIȚI ANUNTUL)

§ • Capitolul 22: Curata nebunie! • §

                " I've never felt this way before
                  Everything that I do
                  Reminds me of you
                  And the clothes you left
                  They lie on the floor
                  And they smell just like you
                  I love the things that you do
                  When you walk away ''

                                         Avril Lavigne - When You're  Gone

                                                        § • Capitolul 22: Curata nebunie! • §

Fugitiv, mai repede decat i-as fi lasat timp sa clipeasca, ochii mi se muta automat de la satena din dreapta mea pe geamul rece, oftand silentios. Din proprie dorinta, capul mi se sprijina de suprafata aproape inghetata in timp ce, cu o forta uriasa, imi inghit suspinele indurerate si ma abtin cu greu sa nu las lacrimi amare sa-mi loveasca obrajii albi ca varul. Urmaresc tacuta si cu un interes profund picaturile de apa ce nu imi permit sub nicio forma sa privesc cele intamplate in curtea palatului. Ploaia pare sa se inrautateasca si asta nu ma ajuta cu absolut nimic! Intunericul ce bantuie aceste tinuturi de aproape doua saptamani, micile momente in care cerul devine sangeriu si zgomotole ciudate ce cutremura meleagurile nu ma linistesc, ci dimpotriva. Cu cat vremea devine tot mai agitata si faptul ca nu stiu nici macar un simplu detaliu despre unde poate fi sau ce naiba face in aceste momente ma ingrozeste tot mai tare in fiecare minut ce-l respir. 

Si acum, dupa aproape paisprezece zile de cand vorbele lui, atingerea sa au ramas doar o simpla amintire adanc intiparita in minte, retraiesc de fiecare data acea ultima clipa in care l-am avut langa mine, in care nu stiu cum si sunt sigura ca nici el habar n-are, m-a facut sa raman uimita, fara cuvinte si gandire ore bune. Privind absenta pe fereastra, intens scufundata in ganduri si mistere, de mii de ori acea ciudata conversatie imi innebunea simturile si intuneca rabdarile. Nu intelegeam, nu la inceput. Sensul acelor cuvinte era greu de descrifat, defapt eu eram cea departe de realitate. Totul era usor, simplu si probabil, pe multi altii avea ca scop sa ii bucure, sa ii urce si coboare de nenumarate ori pana la cer si inapoi. Dar nu si pe mine... Da, as minti daca as spune ca acest lucru nu ma bucura, dar in acelasi timp ma si distruge dureros de lent. Am stat asa timp indelungat pana ce,  intr-un sfarsit, am reusit sa deslusesc faptul ca cu propria sa gura a rostit ca isi doreste la fel de mult cum vroiam si eu: - desi, in comparatie cu dansul, niciodata nu am indraznit sa o spun, ci doar am gandit si simtit - sa-si lege sufletul de al meu, ca orice s-ar intampla asta e ceea ce l-ar bucura cel mai mult. Nu stiam despre acest ritual si, de asemenea, nici de aceste reguli ce stau la baza lui. Nu-mi amintesc trecutul, nu stiu ce legatura am avut cu el, nu stiu daca tot ce mi-a spus e adevarat, dar in clipa de fata nici nu vreau sa aflu. Nu-mi pasa de trecut sau cat de mult m-a facut sa sufar si sa plang - precum zicea. Acum, tot ce conteaza e ca Alexander Dominus mi-a promis iubirea sa pe vecie, ca increderea lui in mine e mult mai mare decat imi imaginam. Pot sa jur cu mana pe inima ca nici pentru o amarata de secunda nu credeam vreodata ca voi ajunge in acel moment in care sa iubesc pe cineva cu adevarat, avand in vedere relatiile avute cu demonii si in plus, nici in cele mai groaznice cosmare ale mele, acel cineva ma va face mireasa lui, iar poate cel mai important: ca-si va incredinta viata mie! 

Totul a fost spontan, rapid, nu ma asteptam la asta. In acel moment, sincer vorbind, m-am pierdut, habar n-aveam cum sa reactionez sau ce sa spun desi dupa aceea zeci de vorbe si ganduri mi-au strabatut mintea, dar deja era prea tarziu. Plecase imediat dupa asta, de parca acel lucru l-ar fi ajutat, i-ar fi dat putere in ceea ce trebuia sa faca. Nu spun ca nu... Poate, in cel mai mic fel, sentimentele mult mai puternice, legatura mult mai stransa si faptul ca tot ce simt si traiesc eu are acelasi efect si asupra sa - si desigur, reciproc - ii da un impuls. Dar, cu mine e total paralel! Absolut orice curent electric ce-mi strabate instantaneu sira spinarii, ce imi trezeste fiori de gheata in intreg trupul nu face decat sa ma nelinisteasca. Stiu ca inca traieste, bataile inimii sale imi dovedesc asta, dar gandul ca poate fi ranit sau chinuit de acele bestii nenorocite ma ingrozeste! Cu toate ca mereu am grija ca de propria persoana de cufarul oferit, pana acum nu am avut curajul sa-l deschid si nu cred ca o voi face prea curand. Nu stiu de ce, dar simt ca e mai bine sa nu!