Aleasa (CITIȚI ANUNTUL)

§ • Capitolul 17: Iadul se dezlantuie! • §

                             ''  I'm wide awake 
                                 Yeah, I was in the dark 
                                 I was falling hard 
                                 With an open heart 
                                 I'm wide awake 
                                 How did I read the stars so wrong ''

                                                                Katy Perry - Wide Awake

                                  § • Capitolul 17: Iadul se dezlantuie! • §

Anna

    '' Viata e o curva! ''

Multi o spun, dar putini sunt cei care stiu semnificatia acestei scurte propozitii. Si da, viata chiar e o curva! Te bucuri cat te bucuri, dupa care trebuie sa platesti cu sute de lacrimi amare pentru o secunda in care ai zambit. Te invarte pe degete dupa bunul ei plac, te chinuie, te omoara incet. Te lasa sa speri, sa vizezi, sa-ti faci iluzii si cand ti-e lumea mai draga te izbeste pamantul numit realitate. Cazi, plangi, suferi, te zbati si incerci sa ramai puternic in fata ei, dar pentru ce? Ca sa fii lovit din nou si din nou de aceeasi flacara otravitoare gata sa-ti zbrodeasca sufletul in mii de bucatele fara ca macar sa-i pese ca te doare, ca te distruge?!

La aceasta concluzie am ajuns eu. Nimanui nu-i pasa de mine, niciodata nu le-a pasat. Am invatat sa ma descurc singura de mica, am invatat sa fiu puternica, sa nu ma las calcata in picioare de nimeni si nimic. Am facut fata fiecarui obstacol pe care soarta mi l-a pus in cale, am invatat sa zambesc chiar si cand durerea imi mistuia sufletul si imi injunghia inima de zeci de ori pe zi. Am incercat sa raman in picioare de fiecare data, chiar daca viata nu mi-a intins vreodata o mana de ajutor. M-am ridicat - cu greu, dar am facut-o -, m-am scuturat de praf, mi-am gasit echilibrul si am mers mai departe, fara a privi nici macar pret de o secunda inapoi, de fiecare data cand am cazut. A fost greu, foarte greu. Mereu am fost controlata de altcineva, mereu am fost obligata sa fac ce-mi spun altii si doare. Doare sa stii ca trebuie sa depinzi de cineva, ca orice secunda pe care o respiri ti-e controlata de persoane fara pic de iubire si bunatate in ei. 

Dupa un dus viguros si cateva ore de somn cat se poate de linistite apelez la o ceasca mare de cafea in speranta ca ea va reusi sa ma scoata din starea pe care o am de doua zile incontinuu. Pasesc sfios pe terasa si inchid ochii cand aerul rece mi se izbeste violent de obraji. Ma fac confortabila pe scaunul din fata micutei mese din sticla si in timp ce sorb din lichidul frumos mirositor privirea mi-e captata de sclipirea misterioasa a lunii. Oftez zgomotos si pret de cateva secunde incerc sa ma gandesc cum ar fi viata mea departe de acest loc, departe de toti. Durerea ce-mi strapunge inima precum o sulita inflacarata e prea mare in fiecare secunda care trece, iar acum as face orice numai sa pot disparea, sa pot pune capat odata pentru totdeauna suferintei ce-mi macina sufletul. Simt cum ochii mi se umplu involuntar de lacrimi reci si amare cand imi cobor privirea spre inelul ce mi-a dat viata peste cap. Icnesc disperata si imi musc puternic buzele incercand sa opresc gemetele de durere ce stau sa-mi paraseasca gatul din a se face auzite. ' De ce eu? Dintre toate femeile de pe lumea astea, de ce trebuie sa fiu eu cea chinuita? '. Aceleasi intrebari care imi bantuie mintea in fiecare minut, dar a caror raspuns intarzie sa apara sau care pur si simplu nu s-a inventat. Inspir adanc si sterg cu palma tremuranda darele fierbinti lasate de lacrimi, dupa cu un ultim efort imi lipesc capul de spatarul scaunului si las pleoapele sa alunece agale inchise. Vreau liniste, vreau libertate, vreau sa fiu singura!