Aleasa (CITIȚI ANUNTUL)

§ • Capitolul 25: Final de război • §

" Man we ain't talked since we left
   It's so overdue
   It's cold outside
   But between us
   It's worse in here „

                The Pussycat Dolls - I Hate This Part 

§ • Capitolul 25: Final de război • §  

Cuvintele și suspinele par să-mi înghețe subit, iar genunchii mi se transformă la fel de repede  în pură gelatină. Urechile îmi țiuie și de parcă cele trăite până acum n-ar fi de ajuns pentru mine, trupul lipsit de vlagă îmi este brusc săgetat de o durere insuportabilă, ca mai apoi, încet, valuri de căldură să izbească neîncetat malul disperării interioare. Deși sunt conștientă că acest lucru nu poate fi posibil, inima face un salt brusc în vreme ce, obligată de circumstanțe, mă întorc și închid ochii, inspirând adânc și expirând zgomotos. Apelez timp de două minute la această obișnuită și nebunească cerință într-o disperată încercare de a-mi recupera echilibrul și stăpânirea de sine. Eșuez lamentabil însă și nu stau pe gânduri înainte să permit picioarelor să cedeze sub brusca greutate a corpului, întâlnind în mai puțin de o secundă podeaua prăfuită a locului în care am fost forțată să pășesc. 

Lacrimile, de asemenea, conectate la aceleași trăiri și sentimente, au încetat demult să îmi mai umezească obrajii, dar asta nu înseamnă că vederea îmi este în bună stare. Refuz să dau crezare celor tocmai întâmplate și-mi lipesc degetele lungi, ale ambelor mâini, de fruntea rece, masându-mi tâmplele și frecându-mi în același timp cu podul palmei drepte ochii, ca mai apoi să mi le trec disperată prin părul murdar și încâlcit. Nu ezit nicio clipă să-l strâng cu putere, de parcă doar așa mă voi putea trezi din cumplitul coșmar în care tind să cred că mă aflu. Aproape că mă și lovesc peste obrajii lipsiți de viață, dar mă răzgândesc imediat în schimbul încleștării puternice a maxilarelor. Aerul înghețat nu face decât să-mi îngreuneze situație, izbindu-se brutal și nemilos de orice porțiune de piele dezgolită și simt cum stomacul mi se strânge sub afurisitul gând că, în cele din urmă, am ajuns să trăiesc și asta. 

La naiba! Chiar am ajuns și în fața acestui obstacol al vieții! Chiar sunt nevoită să înghit și trec cu vederea și această înfrângere după ce, în mod normal, ar trebui să plec din acest loc! 

Chiar și dacă mi-aș dori, nu aș putea să cred că el, Alexander, tocmai m-a mințit. Nu vreau să cred asta, fiindcă știu că nu a făcut-o. Vreau să cred că nu a făcut-o; să știu, să văd și simt. Întreaga viață am fost mințită și trădată. Am ajuns într-un timp extrem de scurt să nu mai știut nimic din trecutul meu; să nu-mi cunosc originile, familia, până și numele. Să-mi pierd speranțele și încrederea în propriile puteri, de altfel. Să plâng mai mult ca oricând; să sufăr și să cunosc anumite dureri pe care, de obicei, rar ar trebui să le trăiască o fată de nici douăzeci de ani. Nu spun că nu am avut parte și de momente frumoase, de neuitat chiar. Poate în trecut, înainte ca toată această nebunie să înceapă, am fost cu adevărat fericită, plină de viață, speram în magia zilei de mâine și așteptam cu nerăbdare să pășesc spre viitor cu mândrie. Poate această Anna Blake - sau mă rog, mai nou Dominus - din prezent era diferită; doar poate... Însă, în numele a toți dracii din lume, pentru mine deja e prea mult, iar o minciună venită în clipa de față din partea bărbatului pe care, ei bine, pot spune cu mâna pe inimă că-l iubesc cu adevărat, nu e deloc bine primită. Nu când și ultima fărâmă de încredere ce-mi mai asigură trăirea este acum în mâinile lui! Nu; nici într-o mie de ani nu o să pot accepta asta. Mai mult decât sigur în spatele acelui geam Vladimir Alexander Dominus nu este mort și mai mult decât sigur în curând totul va fi bine, exact ca la început! Mi-a promis și de asemenea, nimeni și nimic în lumea asta nu o să mă întoarcă împotriva vorbelor lui. Tot ce a făcut a fost să-mi ceară încrederea în el și dacă asta îi este dorința, atunci eu nu am niciun drept să comentez în această privință!