Aleasa (CITIȚI ANUNTUL)

§ • Capitolul 9: Cosmarul abia acum incepe • §

                    '' We clawed, we chained, our hearts in vain
                      We jumped, never asking why
                      We kissed, I fell under your spell
                      A love no one could deny

                      Don't you ever say I just walked away
                      I will always want you
                      I can't live a lie, running for my life
                      I will always want you ''
                                              

                                                 Miley Cyrus - Wrecking Ball

                           § • Capitolul 9: Cosmarul abia acum incepe • §

Inspir adanc si ma pregatesc sa bat in marea bucata de lemn din fata mea, dar exact inainte sa o ating un suspin imi parasi buzele. Oftez adanc si inchid ochii lipindu-mi intre timp fruntea de suprafata fina a usei. '' Fa-o, Anna! Nu esti o criminala! ''. Imi aud creierul soptind bland. Imi umplu plamanii cu o gura mare de aer proaspat si las o lacrima sa-mi ude obrazul stang. Cum de am ajuns asa? Sunt in fata usii lui de minute bune si habar n-am ce sa fac. Sa intru si sa-l opresc din a face o prostie care o sa ma costa amarnic sau sa il las sa o omoare? 

" O faci tu sau eu? ". Acele cuvinte pline de venin rasuna din nou in mintea mea. Icnesc disperata si imi musc cu putere buza inferioara pana cand gustul sarat al sangelui imi mustrau papilele gustative. Soptesc tremurand de zeci de ori acele cuvinte si inca nu imi vine sa cred ca am fost in stare sa le pronunt. De ce am facut asta? Gandul ca voi deveni o criminala imi apasa inima extrem de tare. Nu pot face asta, nu o sa ii pot vedea cadavrul stiind ca e moarta doar din cauza mea. Eram nervoasa, eram suparata ... Nu gandeam normal cand i-am spus lui Erik sa o omoare. Vorbea doar furia din mine. Nu sunt in stare sa cauzez asta si cu siguranta nu sunt Cassandra sau Regele. Nu pot omori o persoana asa de usor. Ea nu a gresit cu nimic. Nu e vina ei de cele intamplate intre mine si el!

Prind curaj si deschid silentios usa ce ma despartea de dreptate. Pasesc sfios pe podeaua rece si imi oblig ochii sa se obisnuiasca cu intunericul ce domnea in fiecare coltisor. Dupa minute bune incep cautarea vampirului si gem infundat cand imi dau seama ca nu se afla in camera. Oh, Doamne! Sper doar sa nu fie prea tarziu! Ma intorc si alerg spre camera mea, abtinandu-ma sa nu fac vazute rauri de lacrimi amare.

-" Unde ai fost? ". Tresar cand vocea Fionei se face auzita imediat cum intru.  " Ce te-ai speriat asa? ". 

-" Chiar nu stiu! ". Am spus oftand.

-" Unde ai fost? ". A reluat aceasta. Intunericul imi apasa ochii, asa ca am incercat sa aprind lumina pentru a o vedea mai bine, dar vocea ei ma opri.  " Nu-l aprinde. E mult mai bine asa! ". M-am incruntat si m-am apropiat de un fotoliu. Mi-am sprijinit capul de spatarul acestuia si am oftat.

-" Am vrut sa il opresc, Fiona! Ma simt vinovata pentru ce urmeaza sa se intample.  ".

-" Esti vinovata, Anna! ". Cuvintele ei au facut ca un suspin sa-mi paraseasca buzele. Are dreptate! E doar vina mea!  Il urasc, il urasc pentru ca il iubesc asa de mult! Am ajuns sa decid cand viata cuiva se va sfarsi doar pentru ca il vreau, iar lui nici macar nu ii pasa de mine si de sentimentele mele! Nu ii pasa ca ma raneste, ca ma face sa sufar. Nu merita nimic din ceea ce fac pentru el. Nu merita nicio lacrima, niciun efort, dar eu ii ofer toate aceste lucruri! Ce mi-a facut?

Ii observ siueta indreptandu-se spre usa, un firicel de lumina luminand cat de cat camera cand o deschide. Am urmarit-o cu privirea pana cand aceasta s-a inchis lasandu-ma din nou prada singuratatii. Oftez zgomotos si inchid ochii. Imi pare rau ca am bagat-o in asta. Nici nu ma mira faptul ca acum isi doreste sa stea cat mai departe de mine. Si eu as fugi de persoana mea daca as putea!