§ • Capitolul 18: Cine sunt? • §

4.9K 246 37
                                    

                      '' J'ai tout quitté, mais ne m'en veux pas
                        Fallait que je m'en aille, je n'étais plus moi
                        Je suis tombée tellement bas
                        Que plus personne ne me voit
                        J'ai sombré dans l'anonymat
                        Combattu le vide et le froid, le froid
                        J'aimerais revenir, j' n'y arrive pas
                        J'aimerais revenir
                        Je suis rien, je suis personne
                        J'ai toute ma peine comme royaume
                        Une seule arme m'emprisonne
                        Voir la lumière entre les barreaux
                        Et regarder comme le ciel est beau
                        Entends-tu ma voix qui résonne (qui résonne)? ''

                                                                  Indila - S.O.S

                                        § • Capitolul 18: Cine sunt? • §

Marai gutural in fata durerii insuportabile pe care o simt apasatoare in tot corpul si incerc sa ma       ridic in sezut pe salteaua moale ce ma sustine. Suspin cand nu reusesc sa-mi misc nici macar un deget, muschii mei neascultand nicio comanda venita din partea creierului care e mai mult ca sigur pe jumatate amortit. Ma foiesc usor iritata de razele arzatoare ale soarelui ce se joaca pe pielea ce mi-e mai rece ca niciodata. Imi afund capul in perna uriasa de langa mine si cu un ultim efort imi fortez pleoapele incarcate de somn sa se deschida, astfel lasandu-ma sa analizez imprejurimile. Icnesc disperata cand lumina orbitoare imi deranjeaza retina si incerc din rasputeri sa ajung la patura de culoarea cafelei pentru a-mi acoperi capul. Esuez lamentabil si nu pot ascunde pufaitul furios ce sta sa-mi paraseasca pieptul. Cu toata forta ce-mi mai tine corpul drept, apuc puternic asternuturile din matase in mainile tremurande si dupa o scurta ezitare, ma ridic fortat. Oftez zgomotos cand ameteala pune stapanire pe intregul trup si dupa ce imi lipesc spatele de tablia patului, incep sa-mi masez usor tamplele pentru a ameliora durerea. Injur printre dinti cand amintirile nu prea placute petrecute cu o zi inainte renasc in mintea mea si panica ma cuprinde imediat ce-mi amintesc ca tocmai am fost rapita de vampiri. Mirosul intepator inca imi mai bantuie narile, iar gatul imi este foarte uscat si simt nevoia urgenta de al racori cu un pahar mare de apa rece. Privesc speriata in jurul meu pentru ca mai apoi sa raman uimita de frumusetea si simplitatea ce ma inconjoara. Peretii de o culoare deschisa si placuta, mobila inchisa la culoare face un minunat contrast cu restul lucrurilor din camera, in special cu cele trei usi formate din cel mai scump lemn negru vazut vreodata. Imi las ochii sa analizeze fiecare coltisor al incaperii in care ma aflu, incercand sa caut o modalitate prin care as putea pleca de aici. Usile cu siguranta sunt inchise si saritul pe geam nu ar fi o idee prea buna din moment ce ma aflu in posesia vampirilor. Oftez pentru mine si imi las picioarele sa atinga podeaua calda si fina, dupa inspir adanc. 

-'' La dracu cu toate! ''. Soptesc si aproape ma lovesc singura pentru prostia pe care am putut sa o fac. Daca nu ieseam din camera si daca ascultam de sfaturile Luciei acum, poate, nu ma mai aflam in acest loc. Ma intorc ca arsa si aproape ca sar din pat cand zgomotul cauzat de usa deschizandu-se sparge linistea mormantala din camera. Privesc tinta spre sursa si marai in surdina cand in aria mea vizuala nu e nimeni altcineva decat vampirul blond. Stand sprijinit de perete cu bratele usor impletite la piept, dusmanul zambeste larg la reactia mea. Imi dau ochii peste cap si fara sa gandesc de doua ori, ma ridic si pasesc sfios spre el. '' Unde sunt si de ce mama naibii m-ai adus aici? ''. Il intreb dur, el neschitand nici cel mai mic detaliu la vorbele mele parca inecate in venin. 

Aleasa (CITIȚI ANUNTUL)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum