Aleasa (CITIȚI ANUNTUL)

§ • Capitolul 2: Noua ' casa ', noua regula, noul stapan ... • §

                        Here I am staring at your perfection
                        In my arms, so beautiful
                        The sky is getting bright, he stars are burning out
                        Somebody slow it down. 

                                                      Maroon 5 - Daylight

            § • Capitolul 2: Noua ' casa ', noua regula, noul stapan ...  • §

" Sper ca aceasta calatorie nu a fost prea plictisitoare. Am fost nevoiti sa mergem  incet din cauza furtunii. ". Am auzit glasul strainului imediat ce usile trasurii s-au deschis. Am privit sursa, dar intunericul ce pusese stapanire pe intregul oras nu-mi permitea sa vad nimic. " Coborati! ''. Porunceste facandu-ma sa tresar. Inghit in sec si raman nemiscata. In momentul cand voi parasi aceasta trasura si libertatea mea se va duce dracului, iar asta e lucrul pe care il urasc cel mai mult! '' Sa nu crezi ca tu esti scutita! ''. Daca as avea puterea sa-i rup capul as face asta chiar acum fara niciun regret, dar stiu ca e imposibil. " Sper sa nu mai repet inca odata! Iesi afara! ". Tresar cand aceste vorbe pline de venin formeaza un ecou in jurul meu. Puteam sa vad furia din ochii lui, asa ca am facut ce mi-a zis. '' Urmati-ne! ''. Continua cand se asigura ca suntem toate prezente.

Intunericul imi presa ochii si injur printre dinti cand mana Fionei imi atinge umarul si ma indeamna sa-l urmez pe Diavol. Singurul lucru pe care  l-am putut observa a fost inaltimea castelului. Era urias, silueta lui dovedindu-mi acest lucru. Cand am ajuns in dreptul unei porti, ne-am oprit. Am zabovit acolo cateva minute, timp in care stropii de ploaie m-au facut leoarca. Iubeam ploaia, dar in acest moment as minti daca as spune acest lucru! Nu am nicio haina la mine si dupa rautatea acestor vampiri, nu cred ca o sa primesc vreo una! Cand am trecut de acea poarta, lumina lumanarilor si tortelor imi permiteau sa vad cate ceva. Am privit in urma mea unde am zarit un zid de peste 50 de metrii, iar din metru in metru cate un gardian era lipit de el. Poarta pe care tocmai intrasem era din fier si inchisa. Oftez adanc si imi las privirea in pamant. Acum chiar ca nu o sa mai am niciun gram de libertate. Doar mort poti parasi locul asta! De ce a trebuit sa ies din casa? Daca nu faceam asta, acum eram in pat si ma uitam la televizor, dar nu! M-a pus dracu sa ma duc la cumparaturi si in loc sa cumpar eu, m-au cumparat ei pe mine! Am inaintat spre o usa mare din sticla, in fata caruia ne astepta un barbat. Ne-am oprit cand am ajuns in dreptul ei si spre norocul meu, nu mai ploua. Am observat cum cel care m-a ' rapit ' s-a apropiat de acea persoana si i-a spus ceva, timp in care ma privise mereu. Oi fi eu o pacoste, dar nu sunt Spider-man ca sa pot sari un gard de 50 de metrii si sa evadez! Nu imi place privirea lui si daca nu si-o muta, s-ar putea sa ma ia gura pe dinainte.

Imediat dupa ce si-au terminat discutia, acesta ne-a facut semn sa intram. Luminile s-au aprins dintr-odata ceea ce m-a facut sa tresar, dar si sa ma minunez. Ca sa inteleg, Regele chiar nu are ce face cu banii din moment ce aproape orice lucru din aceasta incapere era numai din aur si argint. Defapt nu era o incapere, ci un hol lung si alb. Pe peretii paraleli, se aflau la distante egale cate o usa alba cu clanta din argint, iar din cand in cand cate un tablou cu rama din aur. Daca asta se afla pe un simplu hol, deja imi imaginez intregul castel. Abia astept sa-i vad si exteriorul pentru ca sunt sigura ca e minunat! Am mers pana in capatul holului, calaretul deschizandu-ne ultima usa. Era tot un fel de hol, dar mult mai ciudat. Fata in fata cu usa pe care tocmai am intrat se mai afla o usa, dar la o distanta foarte mare. In partea stanga erau peste zece usi albe, iar in partea dreapta era ceva mai special. Puteai sa o compari cu o casuta de papusi cu doua etaje. La primul etaj era un loc frumos amenajat cu scaune, fotolii, mese si canapele. Urcai cu ajutorul unei scari rulante, langa aceasta aflandu-se inca una care te cobora. Erau tot felul de usi, acestea continuand parca la nesfarsit, ceea ce ma uimea pentru ca era peretele ce despartea camera in care ne aflam noi de celelalte.