Aleasa (CITIȚI ANUNTUL)

§ • Capitolul 10: '' Voi fi bine ... '' • §

                            '' So lets play the charade

                                I'm helpless like a child lost in the dark

                                And I need you to light a spark

                                 It's a game but the same ''

                                                              Antonia - Marionette
                                                                

                                   § • Capitolul 10: '' Voi fi bine ... '' • §

 Mi-am inhasurat corpul intr-un prosop pufos si am luat peria din fata oglinzii. Am trecut-o de cateva ori prin parul ud in timp ce imi priveam reflexia in oglinda. Simteam cum corpul mi se raceste tot mai mult in fiecare minut, de parca eram inchisa intr-un camera sub 0 grade Celsius. Sclipirea ce imi faceau ochii sa para niste margaritare abia inflorite a disparut, lasand in urma sa doua buline mici si negre. Cearcanile sunt si ele foarte vizibile pe pielea ce imi este mai alba ca niciodata. Sunt obosita, imi simt corpul amortit si lipsit de orice dorinta de a mai trai. Nu pot dormi, o durere venita de nicaieri imi preseaza mai mereu corpul. Poate e din cauza pierderii prea multa a sangelui din ultima vreme sau poate doar din cauza lor, din cauza acestor bestii cu sange rece. Imi bantuie atat inima, cat si mintea. Nu e clipa in care sa nu imi apara imaginea chipului sau in minte, a ochilor sai de culoarea cerului. E greu sa descifrezi in ei, e greu sa privesti dincolo de orgoliul si rautatea ce se oglindeste in interiorul lor, e greu sa-i poti iubi ... Dar totusi eu o fac. Ii iubesc, ii ador! Mereu o sa o fac. Nici daca as vrea, nici daca as fi torturata de insusi persoana lui nu as putea inceta sa-i iubesc. Doar daca voi suferi o amnezie poate asa va inceta si dragostea mea pentru el, pentru tot ce il defineste. Ce frumos ar fi fost daca era un om, daca era ca mine. Poate eram mai fericita, poate ar fi stiut ce inseamna iubirea. Dar nu ... Am fost pedepsita cu aceasta soarta cruda, cu un destin in care dragostea e imposibila. Am fost blestemata sa iubesc imposibilului si sa imi doresc sa traiesc ceva ce nu poate fi adevarat. Dar pana la urma oricine are dreptul sa viseze. Sa-si imagineze dincolo de granitele posibilului si sa-si creeze o lume doar a lui, o lume in care imposibilul devine posibil, o lume in care fericirea se gaseste la orice colt, o lume desprinsa din povesti.

Am suspinat si am inchis ochii. Simteam cum lacrimi amare imi paraseau involuntar ochii, umezindu-mi obrajii lipsiti de viata. Am pus peria pe chiuveta si mi-am trecut o mana prin par, lasand niste picaturi reci de apa sa-mi alunece incet pe corp lovind pe urma cu brutalitate podeaua. Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei si am inspirat adanc. Mi-am ridicat privirea spre tavan si am luat o gura mare de aer, corpul parca plutindu-mi. De ce il iubesc asa de mult? De ce tanjesc mereu dupa atingerile sale, dupa vorbele lui cand dulci cand pline de ura, dupa cele doua oceane ce ma hipnotizeaza de fiecare data cand le vad, dupa trasaturile lui fine si bine definite? De ce? ... Vreau sa-l uit. Trebuie sa o fac, trebuie sa plec de aici. Dorinta ce o trezeste de fiecare data in interiorul meu o sa ma duca la disperare intr-o zi. Cu cat o sa stau mai departe de tot ce il defineste o sa fie mai bine pentru mine si pentru sanatatea mea. Daca voi continua asa sigur in cateva zile o sa ma alatur Dianei, o sa fiu inghitita de flacarile Iadului!

Am facut o pirueta pe calcaie si m-am apropiat de usa. Am intrat in noua mea camera, inchizand usa in urma mea. M-am indreptat spre dressing-ul din fata mea, dar imediat cum mi-am ridicat privirea din pamant, am ramas nemiscata in acel loc. Puteam auzi cum inima mi-a luat-o la goana si cum zeci sau poate mii de fior imi strabat sira spinarii. Privirile ni s-au intersectat imediat, albastrul pur al ochilor sai stralucea in lumina slaba a camerei. Nu puteam sa ma mai misc si nici daca as pune toata puterea si energia ce imi mai tine corpul in picioare nu o sa pot sa-mi opresc privirea din ai admira trasaturile. Parul ce pare ca a furat din culoarea intunecata a noptii ii sta usor ciufulit, iar ochii nu se gandesc sa intrerupa contactul vizual cu mine. Tricoul sau negru ii scoate foarte bine in evidenta corpul parca sculptat, iar bratele usor incrucisate la piept ii ofera acel aer domnitor. Statea relaxat pe scaunul din fata balconului. Mi-am ridicat din nou privirea, dar s-a oprit cand i-a intalnit buzele. Am suspinat cand mi-am amintit gustul placut al acestora, dorinta din a i le gusta din nou invadandu-mi imediat stomacul. Am observat cum si le-a arcuit intr-un mic zambet, ceea ce mi-a dat de inteles ca tocmai aflase ce gandisem. Mi-am coborat privirea spre covorul crem si pufos din mijlocul camerei, usor rusinata de propriile ganduri. Cum as putea sa-l uit cand e in fiecare minut prezent in camera mea?