Aleasa (CITIȚI ANUNTUL)

§ • Capitolul 24: Paradis intunecat • §

                '' Without a soul
                   My spirit's sleeping somewhere cold
                   Until you find it there and lead it back home. '' 

                                                                        Evanescence - Bring Me To Life

                                                § • Capitolul 24: Paradis intunecat       • §

Degetele lungi ale ambelor maini se lipesc de tricoul meu subtire, pe jumatate rupt, intr-o disperata incercare de a-l indeparta. Inspir adanc si gem ragusit doar la o banala atingere a ranii sangerande si apelez numai sa-l ridic incet, pentru a-mi curata lovitura din dreptul abdomenului. Ma aplec sfios, iar pleoapele imi aluneca imediat inchise si un al doilea geamat de durere imi paraseste involuntar gatul uscat cand constat ca incordarea prea brusca a muschilor mi-a provocat un nou curent electric pe sira spinarii. Imi scutur capul robotic de absolut orice gand negativ si mai incerc, pentru cea din urma data, sa ajung la ligheanul cu apa calduta, de la picioarele mele. Sfarsesc prin a ma prabusi obosita pe cearceaful negru al patului incomod, racoarea acestuia fiind o placere pentru corpul in flacari. Lacrimi fierbinti nu se opresc sa-mi umezeasca obrajii palizi si pot simti mirosul sangelui plutind in aer. Incep sa plang mai tare, lovindu-ma peste frunte cu palma mainii drepte in timp ce degetele celei stangi se strang in pumn involuntar. Suspin si gem, blestemandu-mi prostia si viata de nimic de care se pare ca am parte. Chiar eu, dintre toate femeile acestei planete, sunt acea ''norocoasa''! Ha! Nici animalele nu o au asa complicata ca a mea! 

Plang si rad in acelasi timp, gandul ca e foarte posibil sa fi innebunit strabatandu-mi intr-un ritm ametitor mintea impaienjenita de lacrimi si suspine. Dar nici ca-mi pasa... altceva mai bun in clipa de fata n-am de facut inafara de a ma certa cu propriile idei chinuite de soarta. Sunt sechestrata de doua zile intr-o camera moderna, dar nimeni nu s-a indurat sa-mi aduca nici macar un pahar cu apa. In numele celui sfant, sunt inchisa intr-o incapere demna de o contesa, dar nu am dreptul sa scot capul pe geam, pentru a respira aer curat! Nu pot face nimic, demonii s-au asigurat ca desi sunt in acest loc de vis, o sa am parte de chinurile Iadului! 

Nu-mi dau seama daca mai gandesc limpede sau daca sunt constienta ca intr-un timp surprinzator de scurt rana infectata imi va aduce moartea, dar ma bucur intr-un fel sau altul. E posibil sa mor, sa scap de toti si de toate, sa-mi gasesc linistea sufleteasca, sa stiu ca nimic nu o sa mai poate sa-mi provoace rau. Si, de asemenea, voi fi cu el. Fara sa se gandeasca la viitor sau la consecintele ce vor urma, a acceptat sa-si dea viata in schimbul a o salva pe a mea si nu i-a pasat ca asta inseamna decaderea tuturor vampirilor, a celor care il slujesc si apara.

Pentru o simpla clipa, suspin in timp ce palmele tremurande se lipesc de cearceaful negru. Degetele albe, lipsite de putere, sunt fortate de constiinta sa se inclesteze puternic in racoarea asternutului si nu stau sa ma gandesc de doua ori cand, controlata de o forta proprie, imi pun ultimele grame de putere si forta in bratele incordate si ma ridic fortat, doar pana la jumatate. Pieptul imi urca si coboara in respiratii scurte, iar mintea imi ingheata. Desi primul instinct e sa-mi las corpul prada asternuturilor reci, singuratatea si frica sunt mult mai puternice decat tradarea. Asadar, o gura uriasa de aer inspirata stangaci imi obliga ratiunea sa ramana indiferenta durerii infernale. Un tipat ingrozitor imi desparte buzele rozalii, dar asta nu ma impiedica in niciun caz sa cedez... nu cand stiu ca urmeaza sa ajung la mila demonilor; nu acum, in clipa in care sunt constienta: moartea imi bate la usa. Gandesc ca daca nu persoana mea lupta pentru ceea ce-si doreste, atunci cine o va face?