Aleasa (CITIȚI ANUNTUL)

§ • Capitolul 23: Rasturnare de situatie • §

'' Every time I close my eyes
It's like a dark paradise
No one compares to you
I'm scared that you won't be waiting on the other side. ''

Lana Del Rey - Dark Paradise

§ • Capitolul 23: Rasturnare de situatie • §

~~~ Flashback ~~~

Imediat ce obisnuitul clinchet asurzitor anunta ca ma pot apropia de seif, degetele mijlociu si mare ating cu o nesiguranta aparte cufarul vechi si prafuit ascuns cu mare atentie acum doua zile inauntrul sau. Desi eram suta la suta sigura ca absolut nimeni nu va putea banui adevaratul rol al acestei bucati de material pictat din camera lui, la prima vedere luand-o drept un obiect decorativ, nu puteam sta linistita fara a verifica daca totul e in regula, adica mai exact daca inca ii pot auzi bataile inimii. E ciudat modul prin care am avut grija ca de propria persoana de dansul, de parca viata mea ar depinde de asta. Si, daca privim totul dintr-o alta circumstanta, oricat mi-as dori sa neg, purul adevar este ca in clipa de fata siguranta acelei inimi inseamna totul pentru mine. Nici macar nu vreau sa ma gandesc la posibila nenorocire ca intr-o buna zi sa nu-i mai aud bataile! Nu cred ca voi putea rezista...

La fel de repede cum l-am deschis, ma asigur ca nimeni inafara de noi doua nu a vazut cele intamplate si inchid cat de silentios pot usa din fier a acestuia. Printr-o miscare rapida, trupul mi se intoarce din nou in directia ei si raman usor amuzata de reactia dansei in acest moment. Cu ochii atintiti spre mica cutie din mainile mele si cu buzele intredeschise, culoarea vie din obrajii ei devine brusc mai alba ca varul, perfect comparata cu cea a unui mort. Inspir adanc si pentru o clipa, o amintire placuta imi arcuieste instinctiv buzele intr-un zambet slab. Imi amintesc perfect ca la fel eram si eu cand Alexander mi-a aratat pentru prima data acest truc cu tabloul!

-'' Fiona, esti bine? ''. Intreb si ingrijorarea imi poate fi citita cu usurinta in glas. In comparatie cu persoana mea, temperatura corpului sau a scazut brusc si inghitituri dese in sec ii sunt provocate de socul tocmai trait. Bine, sunt perfect de acord sa consideri nebun persoana care isi smulge inima din piept si si-o ascunde in spatele unui tablou, intr-un cufar, dar din moment ce este putin spus apropiata celui mai bun prieten al Regelui cred ca era constienta de acest lucru. Eu am o scuza plauzibila: tot ce stiu despre mine e ca ma cheama Anna Blake - sau cel putin asa ma chema - si ca in niciun caz demonii nu-mi sunt prieteni. Insa ea ar fi trebuit sa aiba habar de acel tragic ritual!

-'' Da, doar ca... Te rog nu-mi zi ca e ceea ce cred eu acolo! ''. Baiguie aceasta abia audibil apeland la a se aseza pe fotoliul din dreptul geamului.

-'' Ba da, chiar e ceea ce crezi si am mare nevoie de ajutorul tau! ''.

-'' Sa ne fie clar! Orice ar fi, eu nu o ating! ''. Sopteste, iar eu imi dau ochii peste cap pregatita sa o lovesc cu primul lucru ce-l am in cale daca nu inceteaza odata din a delira. Nu am atins-o eu desi imi era permis! Cum dracu as putea sa-i cer ei sa o faca cand nici pentru o milisecunda nu-mi trece prin cap sa-i inmanez si cheia?

-'' Oh, mai taci si asculta-ma cu atentie. Nu o sa-ti cer sa o atingi, ci doar sa ai grija de ea orbeste. Imi pun toata increderea in tine si sa te fereasca sfantul sa ma tradezi! Daca se intampla ca demonii sa atace palatul o arunci cu tot cu cufar in lac. Nu putem risca sa o gaseasca, chiar deloc. Cred ca esti informata de urmarile grave daca ajunge pe mana lor nu?! ''. Cu privirea aspru incruntata, fata decurge la a afirma printr-o inclinare precisa a capului. Zambesc si multumesc oricui e nevoie pentru simplul fapt ca nu sunt obligata sa-i explic ca doar o simpla intepatura il va distruge pe posesorul ei, iar dupa numai cativa pasi facuti spre dansa ajung cat ai clipi langa masuta din sticla. Pun pe suprafata lucioasa cufarul maroniu si-mi indrept privirea spre fereastra, oftand. In noaptea asta nici macar luna nu se arata, iar despre stele nu doresc sa mai vorbesc. Totul e asa sinistru si misterios, iar pura groaza imi ingheata ratiunea doar la gandul ca ma vad nevoita sa parasesc palatul din moment in moment. '' Stiu ca pot avea incredere in tine, la fel cum am avut si odata. Mi s-a spus ca mi-ai fost ca a doua mama dintotdeauna si ca mereu ma ajutai sau sfatuiai cand ocazia se ivea. Nu m-ai lasat la greu niciodata si sunt sigura ca nici acum nu o vei face tot daca mare lucru de acum aproape un an nu-mi amintesc. Dar, inca nu doresc sa o fac! Nu vreau sa-mi stiu trecutul, nu acum. Habar n-am cat de mult ma poate afecta si in aceste clipe crede-ma, doar ma va dobori mai tare! Stiu ca te gandesti doar la ce e mai rau. Iti pot citi gandurile si da, chiar voi pleca si toata baza mi-o pun in puterile tale. Nu vreau ca cineva sa afle, nu pana dimineata cand imi vor constata lipsa. Atunci voi fi departe, sigur nu ma vor gasi. In special Marishka, ea trebuie sa afle ultima. Nu apelam la ajutorul tau daca nu as fi la margine de prapastie. Demonii nu pot intra in apa, focul le mistuie sufletul si vor muri. Am stat langa ei, am invatat sa ma apar ca dansii, sa folosesc puterile lor si stiu destule incat planurile sa le fie date peste cap! Daca simti ca vor incerca sa atace nu te gandi de doua ori cand ajungi la lac si vrei sa arunci cufarul. Doar asa vom putea fi in siguranta! ''. Fara a o lasa sa-mi adreseze nici macar un singur cuvant, ii intrerup gandurile si decid sa-i povestesc exact cum stau lucrurile.