Luptând spre mai bine

41 Elora| Începutul și o plăcută reîntâlnire

    Își puse șorțul, mâinile tremurându-i de emoții și o teamă pentru necunoscut. În bucătărie intră Gus și îi ordonă ceva în franceză unei fete tinere, apoi privirea sa căzu pe Elora. Aceasta își prinse părul în coc și după ce își legă mai bine șireturile privi către bărbat.

— Ești pregătită, Elora? întrebă bărbatul, simțind emoțiile care roiau în jurul femeii.

— Nu chiar. Mă neliniștește faptul că nu cunosc atât de bine franceza și că o să înțeleg cu totul altceva decât îmi cer clienții și o să creez o mare harababură. O să îți pierzi din clienți din cauza mea și nu aș putea suporta acest lucru, vorbi femeia atât de repede, încât Gus o privi cu un zâmbet larg pe poze, făcându-i semn să se așeze ca să fie la același nivel.

— Știi tu vreun om care s-a născut învățat? Știi tu pe cineva care face totul perfect, fără ca măcar o singură dată să greșească? Dacă ai întâlnit acel specimen, te rog să mi-l arăți. Ai tot dreptul să o dai în bară când ești la început de drum. E grav când deja faci un lucru de mulți ani și tot greșești, la fel ca atunci când habar nu aveai. Din greșeli înveți, Elora. Franceza ta se va perfecționa în timp, îndemânarea ta la fel, rapiditatea și toate elementele de care tu te temi acum. Acordă-ți timp și nu te mai mustra atât de rău.

Elora dădu din cap în semn afirmativ, iar Gus îi zâmbi încurajator, sărutându-i mâna delicată pe care o ținuse în palma sa, cât îi vorbise. Știa cât de greu îi va fi Elorei, dar nimic nu era imposibil. Avea o oarecare încredere în femeia pe care tocmai o angajase. Îi era dragă. Merse alături de ea și îi făcu semn să întrebe la prima masă, la care se afla un cuplu.

— Avec quoi puis-je vous servir?

— Je veux des muscles de buf, un cur de salade croquant, de la purée de pommes de terre, du jus court.

— Et la dame? o întrebă, Elora, pe femeia brunetă, tunsă scurt.

— Un croissant et une tasse de thé, s'il vous plaît!

Elora le zâmbi și după ce trimise comanda de pe tabletă, începu să strângă din farfuriile goale, cești și pahare. Nu reușea să ia chiar atât de multe ca și colegii ei, doar că spera ca într-o zi să reușească această performanță. Alerga dintr-o parte în alta, întreba de mai multe ori ce doresc clienții, aceștia fiind deranjați că erau nevoiți să repete. Îi căzuse o farfurie când se îndreptă spre bucătărie și o mare parte din clienți priviră spre ea, dorindu-și pentru un moment să dispară de acolo. După ce strânse cioburile cineva îi puse mâna pe umeri. Se întoarse și privi la bărbatul în vârstă care o întâmpină prima dată când intrase în restaurant.

Îl chema Frank și era șef de sală. Un bărbat în jurul vârstei de 60 de ani, cu ochi blânzi, căprui, păr cărunt, mereu cu zâmbetul pe buze și atent la fiecare detaliu. Era îmbrăcat într-un costum negru cu frac care se așeza ca turnat pe dânsul, fiind mai înalt cu un cap decât toată lumea. Niciodată nu striga la tine chiar dacă greșeai, doar își încrunta sprâncenele stufoase și îți venea în ajutor.

— Mademoiselle, laissez-moi les éclats. Tu as besoin d'une pause.

— Merci, Frank!

Își suflecă mânecile cămășii albe, își desprinse părul și luă o sticlă de apă după bar. Se așeză la o masă retrasă, înconjurând cu privirea toată seara. Un cuplu de tineri zâmbeau cu gurile până la urechi, tânărul privind-o cu admirație pe fata din fața lui. Chipul Elorei se întunecă dintr-o dată și ochii o înțepau . Își aduse aminte de prima seară când ieșise cu Axel la restaurant.

— Nu știu cât de mult m-ai crezut în momentul în care te-am oprit din a coborî din mașină, dar consider că mai bine este să facem ce simțim, pentru că în cele din urmă viața este...

— Imprevizibilă.

— Da, întocmai asta voiam să spun.

— Dansezi, domnișoară Murphy?

— Nu sunt o bună dansatoare, nu te asigur că vei rămâne cu degetele întregi

O voce subțire o trezi din gândurile sale și își scutură capul frenetic. O văzu pe... Karamel?!

— Karamel?!

— Am stat, m-am tot uitat la tine și mă gândeam dacă ești tu sau nu. Când m-am apropiat mai mult mi-am dat seama că tu erai. Te-am strigat de câteva ori doar că erai mult prea cufundată în gândurile tale. Ce faci tocmai în Franța? Ați venit în luna de miere?

— Asta voiam eu să te întreb. Tu ce faci aici?

— Soțul meu are niște afaceri pe aici și m-a luat și pe mine cu el. Săptămâna trecută am ajuns și stăm o lună sau două. Depinde cât de repede se încheie afacerile acestea. Axel unde este?

Elora nu răspunse, înghiți în sec și rămase o vreme cu privirea ațintită asupra femeii blonde. Nu știa ce să spună și nu se așteptase să întâlnească pe cineva cunoscut.

— Axel nu este cu mine. Ne-am despărțit, răspunse, iar femeia blondă rămase perplexă.

— Elora, draga mea, sper că este o glumă. Cum adică v-ați despărțit? Și tu ce faci aici în Franța?

— În ultima vreme relația noastră se răcise foarte mult din cauză că el își dorea să demonstreze cuiva ceva, iar eu nu am fost de acord. Venea foarte târziu în unele seri, în weekend stăteam mai mult sigură, nu mă mai ajuta cu absolut nimic și ne certam aproape zilnic. Într-o zi, după o discuție lungă și dureroasă, am decis să pun punct relației și pentru că aveam nevoie de o eliberare, am venit aici săptămâna trecută. A fost ceva spontan, doar că mă bucur că am făcut acest pas.

— Vrei să îmi spui că ai venit într-o țară complet străină ție, singură? întrebă femeia blondă, șocată de cele auzite.

— Da. Pe lângă acest lucru sunt și însărcinată. Am aflat fix cu o zi înainte de a veni aici, deși avusesem simptome de dinainte, doar că din cauza supărării, nu le-am acordat atenție.

Femeia blondă o analiză din cap până în picioare și o întrebă.

— În a câta săptămână ești?

— Aceasta este a cincea săptămână. M-ai întrebat ce fac aici? Aici mi-am găsit un loc de muncă ca și chelneriță. Voi lucra până când va trebui să mă opresc. Mi-am găsit un apartament cu ajutorul unui om minunat, cu care am devenit și prietenă, îi explică toate detalii, apoi se ridică în picioare, dându-și seama că a stat prea mult timp în pauză.

— Doamne, Elora, prin câte ai putut să treci. Dă-mi numărul tău de telefon. Vreau să ne mai vedem să mai discutăm una alta și să te și mai ajut. Cum de a putut fi Axel atât de orb?

Karamel scoase un carnețel roșu din geantă și Elora scrise numărul ei de telefon. Femeia blondă o luă în brațe strâns și îi șopti cel mai important lucru de care avea acum nevoie Elora Fii puternică!".