Luptând spre mai bine

27|Un suflet distrus și un om schimbat

             Își lăsă capul să coboare pe pieptul bărbatului și inspiră adânc parfumul său mentolat. Privi spre sora sa care stătea pe fotoliu cu castronul de popcorn în brațe, râzând cu gura până la urechi, la filmul care se derula. Și-ar fi dorit mereu să aibă parte de asemenea momente în familie.

Singurul lucru pe care și-l dorise de când era de-o șchioapă, a fost să aibă parte de o familie fericită. Acea familie care se reunește în zilele de sărbătoare, în jurul mesei bogate, cu mâncăruri aburinzi, și care povestesc întâmplări haioase. Acea familie care să râdă tot timpul, care să ofere cadouri și să le deschidă bucuroși, acea familie care atunci când necazul intră în viețile lor să existe alinare și sprijin. Acea familie care să te susțină în orice, să te iubească necondiționat, să te încurajeze și să îți laude reușitele. Doar că pentru ea aceste lucruri rămâneau doar niște simple vise, niște iluzii care se pierd în realitatea cruntă, plină de dispreț.

Ea văzuse doar o destrămare treptată a unei familii, văzuse certuri care o trăgeau în jos ca niște curenți spre fundul mării, auzise cuvinte care o marcaseră, simțise durerea atât fizic, cât și sufletește. Iar asta era ceea ce numea ea o "familie". Ce copil merită așa ceva? De ce un copil e nevoit să simtă un rău de care nu este vinovat? De ce un suflet fraged trebuie pătat cu mizerii? Se merită oare să distrugi o ființă plăpândă pentru niște alegeri greșite?

Închise ochii și câteva lacrimi se scurseră pe pielea pală a obrazului. Le șterse repede cu mâneca bluzei și suspină. Amintirile copilăriei sale revin brusc.

— Elora, hai la masă, îi auzi vocea mamei sale.

Coborî scările din lemn ale casei și se așeză veselă pe scaunul de lângă perete. Mereu iubise să stea acolo. Avea sentimentul că este protejată și ferită de orice pericol. Mama îi puse farfuria cu fasole în față, iar bărbatul familiei se așeză și el la masă, punându-și sticla de băutură lângă el. Fata strâmbă din nas și înghiți cu noduri furculița cu mâncare. Privirea arzătoare a bărbatului îi dădea fiori.

— Elora ia și mănâncă, mamă. Nu avem altceva.

Nu aveau altceva și știa foarte bine cauza din care în fiecare săptămână mâncau fasole sau cartofi. Chiar dacă avea 10 ani și mama ei credea că nu pricepe mai nimic pentru că e doar un copil, înțelesese că din cauza tatălui ei banii nu erau suficienți. În fiecare lună jumătate din ce câștiga mama sa ajungea pe facturi, iar cealaltă pe băutură.

— Bine, mamă, răspunse șoptit, bărbatul nescăpând-o din priviri.

— De când a ajuns ea să facă figuri la mâncare? Nu îți place, du-te naiba! Să crăpi de foame! Hai, ridică-te de la masă, urlă bărbatul la ea, strângând între degete sticla verde cu alcool.

Fetița se ridică și privi în pământ. Trasă de mână brusc, fu trântită la pământ. Un scâncet ieși dintre buzele sale, iar mama ei se ridică înaintând spre fata sa.

— Nu mănânci, ieși afară! Afară cu tine! țipă tatăl ei, dându-i o palmă peste față.

— Cristofer, te rog, las-o! Nu ți-a făcut nimic, vorbi femeia mai mult în șoaptă cu vocea tremurândă.

Bărbatul îi dădu încă o palmă și îi deschise ușa de la intrare. Fetița cu lacrimi în ochi ieși rapid din casă. Auzi sunetul cheii în broască. Nu mai avea ce face, rămăsese afară. Nici măcar nu avea la cine să se ducă.

Un strigăt se auzi de dinăuntru, apoi ceva se sparse. Încă un fir se destrămase din blazonul familiei. Încă o șansă către fericire fusese distrusă. Încă un zâmbet fusese stins de lacrimile sărate. Încă o bucată din inimă fusese sfâșiată de durere. Cât va mai dura oare ca totul să se evapore și să moară?

Un râs vioi o trezi din șirul evocărilor și privi la surioara ei care râdea împreună cu mama sa. Se ridică în picioare și bărbatul privi spre ea. De o săptămână se îngrijora de starea femeii iubite. Abia de scotea un cuvânt pe gură, iar privirea sa tristă, plină de amărăciune, îi dădea o stare de neliniște pe zi ce trece.

Bărbatul intră o dată cu ea în dormitor și închise ușa după acesta. Femeia stătea pe marginea patului, cu capul sprijinit în palme, iar un suspin scăpă printre buzele roșii, pline.

— Iubito, ce s-a întâmplat? întrebă bărbatul atunci când se așeză pe pat și o luă în brațe pe tânără.

— Am o durere în adâncul meu, o durere pe care nu o pot exprima în cuvinte, care mă face să mă scufund într-o liniște profundă, mormântală, care mă seacă de putere, care mă îmbrâncește de fiecare dată când vreau să mă ridic, care stinge orice bucurie și șterge orice zâmbet. Am impresia că mă pierd pe mine, iar tot ceea ce mă înconjoară devine străin, îi explică lui Axel cu vocea tremurândă, cu mâinile umede, reci și cu fruntea încruntată.

Bărbatul înclină din cap în semn de înțelegere și îi luă chipul între palmele mari. Îi sărută suav fruntea și obrajii. O iubea mai mult ca orice, iar durerea femeii se oglindea atât de clar în acei ochi căprui, încât atunci când îi privea, avea impresia că cineva îl ucide lent. Ura să o vadă suferind. Ar fi dat orice ca în fiecare clipă din viață să o vadă râzând, cu chipul luminos și ochii ei să aibă acea sclipire pe care o avusese când o ceruse de iubită. Își amintea perfect cuvintele pe care le rostise.

— În mod normal porumbelul semnifică pacea și liniștea, dar în antichitate acesta era simbol al dragostei. Cele două elemente mi le doresc și pentru tine, dar îmi doresc să accepți și să devi persoana iubită pentru mine.

Încă nu îi venea să creadă că de atunci trecuse atât de mult timp. Se făcea un an de când o cunoscuse pe Elora, un an de când învățase să iubească, să se gândească și la persoana de lângă, un an de când înțelesese că a comunica, a avea încredere și a respecta sunt elementele esențiale într-o relație, un an de când se regăsise, de când se maturizase și devenise responsabil.

Acum realizase că Elora este persoana care l-a ajutat să se ridice de la pământ și îl motivase să creeze versiunea lui cea mai bună. Elora pentru el fusese stropul de apă pentru un pământ arid, lipsit de viață.

O strânse pe tânără la piept și îi vorbi.

— Te iubesc mai mult ca orice, Elora și îți promit că în fiecare zi din viață voi fi lângă tine atât la bine, cât și la rău. Te voi susține în absolut orice și te voi sprijini oricând. M-ai schimbat enorm și îți sunt recunoscător.

Femeia zâmbi, ochii ei își recăpătară sclipirea.