Dramă| Dragoste
Viața a obligat-o să vadă și părțile ei bune, dar și părțile cele mai rele, care de multe ori au doborât-o la pământ, fără ca măcar să existe posibilitatea de a se ridica. Pentru ea, nimic nu a fost ușor în viață, nimi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Așteaptă, strigă după fetița cu bucle castanii care alerga zglobie spre porumbei.
O prinsese de mânuță atunci când fetița se aplecă să privească un porumbel alb care își scălda fericit penele în apa de ploaie. Se înfoia în pene și gângurea, parcă vrând să își strige bucuria sa de necuvântătoare. Fetița se apropie mai mult de porumbel, iar acesta, zbâr, spre văzduhul întins cu un glob mare, auriu care îți încălzea fiecare bucățică de piele.
— De ce a zbulat? întrebă copila cu ochii aproape în lacrimi.
— Păsările sunt făcute să zboare, acesta este darul pe care ele ți-l oferă ție. O pată de culoare pe cer și un sunet plăcut urechilor atunci când natura nu vorbește. Porumbelul alb a fost chemat la datorie, datoria lui a fost să zboare, îi explică femeia, îmbrăcată într-o rochie crem, cu două buzunare mici pe piept.
— Se va întoalce la mine? suspină fetița cu bucle, prizându-și mama de mână și continuând să meargă prin parc.
— Nu știu dacă se va întoarce, poate nu îl vei mai vedea niciodată sau poate, într-o zi îl vei revedea. În orice caz, el nu te va uita pe tine așa cum nici tu nu îl vei uita pe el. Veți fi mereu legați unul de celălat, îi răspunse copilei, dându-i un fir de păr după ureche.
— Mami, tu clezi că va veni înapoi?
— Nu știu, Eva. Dacă va reveni, îți va transmite că totul este frumos și pacea domnește, pentru că porumbei albi semnifică pace, liniște.
— Îi pot da un nume, mami? întrebă micuța, care privi în sus spre ființa care îi dăduse viață.
— Da, îi poți da un nume.
— Atunci îl va chema Snow. Îți place, mami?
Femeia nu răspunse și doar privi spre un bărbat care stătea pe o bancă, fumându-și liniștit țigara, privind în neant. I se părea cunoscut bărbatul, doar că memoria ei nu dorea să se repună pe picioare. Avusese o zi grea și tot corpul ei resimțea oboseala acumulată.
— Mami?! Mami?!
— Da, Eva, este un nume frumos.
— Pot să mă duc să mă uit la floli? întrebă copila, care își tot trăgea mama de poalele rochiei crem.
— Poți să mergi, dar să stai undeva unde te pot vedea.
Fetița o luă la fugă spre florile multicolore în diferite nuanțe care mai de care mai frumoase. Femeia se așeză pe bancă, privind în continuare spre bărbat. Nu credea că poate fi așa de uitucă, încât să nu își aducă aminte o fizionomie.
Bărbatul se ridică de pe bancă, stinse mucul de țigară de asfalt și îl aruncă în coșul de gunoi. Privi o dată spre ea, iar răsuflarea ei se întretaie brusc.
*
Cartea conține greșeli de orice tip, prin urmare, lucrarea nu este editată.
Dacă lucrarea nu are alineate, liniile de dialog corecte sau are semnul acesta "ã" în loc de "ă", chiar nu este vina mea. Wattpad-ul îmi face foarte multe probleme și uneori muncesc triplu.
Vă rog să nu îmi mai atrageți atenția asupra esteticii deoarece nu pot sta după fiecare corectură să o modific.
