Dramă| Dragoste
Viața a obligat-o să vadă și părțile ei bune, dar și părțile cele mai rele, care de multe ori au doborât-o la pământ, fără ca măcar să existe posibilitatea de a se ridica. Pentru ea, nimic nu a fost ușor în viață, nimi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pe numele său complet Lily-Rose Weed s-a născut în Londra la începutul lunii iunie 1983, într-un cartier sărac, cu clădiri vechi, a căror tencuială stătea să cadă la o furtună mai violentă. În casa cu numărul 13 o femeie își înfășura noua născută într-o pătură albă pătată de ceva galben într-un colț. O așeză în pătuțul cu paie proaspete și îi sărută fruntea. Fetița dădu din mânuțe și privi la mama ei care începuse să o legene.
Ușa de la intrare se trânti brusc, făcând-o pe femeie să tresară. Un bărbat înalt, cu umeri lați și brațe groase, îmbrăcat într-o salopetă neagră, peticită peste tot, cu bocanci negri prăfuiți, cu talpa desprinsă, clipocind atunci când călca, își aruncă geanta de pe umăr pe podea. Se uită la nevasta lui și când văzu patuțul copilului strâmbă din nas.
Din cauza acelei făpturi era să moară singura ființă la care el ținea. Nu putea să suporte acel copil și voia să scape cumva de el, dar nu știa cum. Își îndreptă pasul greoi spre soția lui care începuse să așeze masa. Îi cuprinse talia, înconjurând-o cu brațele sale masive și îi sărută pielea fină a gâtului.
Femeia se întoarse, îi luă fața în palmele ei mici și îi sărută buzele uscate. Își iubea bărbatul mai mult ca orice, doar că și-ar fi dorit să își accepte și fiica, pe care ea o iubea enorm.
Puse oala cu supă aburindă pe masă, îi tăie felii groase de pâine bărbatului și așteptă verdictul. Bărbatul luă lingura, mușcă din pâine cu poftă și gustă supa. Își trecu limba peste buze și zâmbi larg.
— E foarte bună, iubito, răspunse cu glas răspicat.
Femeia zâmbi, gropițele din obraji ieșindu-i în evidență. Sufletul ei se umplea de fericire când bărbatului îi plăcea ceea ce făcuse ea. Se simțea datoare față de el. De când se cunoscuseră el avusese mare grijă de ea și muncise chiar și peste program la mină ca ei să nu îi lipsească nimic. Când micuța Lily-Rose apăru pe lume, bărbatul nici măcar nu se interesa de ea și asta începuse să doară.
Chiar dacă Lily-Rose începuse să crească cu pași repezi, soțul ei tot nu voia să știe despre fata sa. Femeia se îmbolnăvise și neglijența soțului ei pentru copil o măcina din ce în ce mai mult. Nu putea să suporte acest lucru.
Un an mai târziu soția lui muri, iar fata ajunsese un fel de menajeră a propriei sale case. Bărbatul care trebuia să îi fie tată abia de mai dădea pe acasă, cârciuma devenind un loc mai plăcut. Nu înțelegea cum de omul mereu plin de iubire, afectuos, devenise un om sumbru și ignorant.
Când împlinise 18 ani a fost dată afară din casă și fix în acel moment a înțeles de unde a venit schimbarea tatălui ei.
— Ieși din casa mea! Nu mai ai ce căuta aici, strigă bărbatul din pragul ușii. Tu era să îmi omori nevasta și tot nu te-ai lăsat până nu mi-ai luat omul cel mai scump de pe lume! Ești un monstru! Dispari!
Lacrimile sărate curg șiroaie, șiroaie pe obrajii tinerei. Se întoarse pe călcâie și privi strada lungă, întunecoasă. Nu avea unde să se ducă. Nu putea să se angajeze nicăieri, nici măcar nu știa să scrie. Cum să își cumpere un acoperiș deasupra capului? Ce să facă?
Porni la drum, cu geamantanul maro, din piele scorojită târâindu-l după ea. Chipul oval, ochii mari, albaștri, nasul mic, ascuțit, trupul zvelt, firav, o făceau să fie frumoasă, în ciuda zdrențelor sale.
Așa își începu viața Lily-Rose, fiica unui cuplu frumos, care se iubea enorm și care se destrămase brusc. Ajunsese să doarmă pe la unul sau altul prin casă, o seară sau două. Reușise să învețe alfabetul, să scrie și să citească datorită unei femei de brutar care avusese bunăvoința să o cazeze o perioadă mai lungă.
În timp și-a dat seama că șansele ei erau reduse pentru orice post. Citind pe litere și scriind mai mereu greșit, fusese respinsă peste tot, astfel s-a hotărât să facă singura meserie pe care nu credea că o va face. A întâlnit-o pe Corint, o femeie ușoară care câștiga o sumă frumoasă de bani într-o singură noapte. S-au hotărât să rămână una lângă alta și să își împartă căminul.
În fiecare noapte numai ea știa cât plângea și sufera. Nu era noapte să nu ude fața de pernă și să simtă cum plămânii ei aproape că se frâng în două. A existat în viața ei un singur moment în care nu a plâns și își amintește cu drag de acel moment.
Prima ei iubire găsită dintr-o întâmplare într-o seară de mai. Nu știa că mașina roșie oprită în fața unui bar îi va aduce zâmbetul pe buze după ani de zile. Dorise să intre în bar și se aștepta ca cei din fața ei să nu o lase. Era ceva obișnuit, pentru că ea era lipsită de respectul celorlalți. Doar un bărbat în jurul vârstei de 30 de ani, o trase de mână și o băgă în fața lui, șoptindu-i la ureche cele mai frumoase cuvinte auzite de ea.
— Trebuie să ai mai mult tupeu și să te faci respectată, pentru că până la urmă nici unul din toți acești măscărici nu e mai presus. Toți suntem egali. Tupeu, draga mea domnișoară.
Fusese pentru prima oară când simțise emoție de la o atingere masculină, pentru prima dată când admira un bărbat, pentru prima dată când voia să îi simtă parfumul masculin timp îndelungat. Rămăsese lângă el chiar și când intrară în bar și își făcu curaj să îi vorbească mai mult.
Îi vorbise de viața ei, de principiile ei, de ceea ce voia să facă cu banii pe care îi strângea, de ceea ce o pasiona, anume pictura, de ceea ce îi aducea fericire pe chip, dar și despre tristețile și necazurile sale. Iar bărbatul o asculta atent, îi oferea înțelegerea de care avea nevoie și râdea la momentele amuzante. Îi oferise un adăpost pentru o perioadă scurtă, iar ea, ea era în culmea fericirii. Se aștepta ca bărbatul să îi ceară ceea ce îi cereau toți, dar vorbele lui o șocaseră.
— Ți-am oferit un cămin pentru că te-am apreciat ca și persoana. Pentru felul tău de a fi, pentru cum vorbești cu cei din jur, pentru inocența care a rămas în tine, pentru caracterul tău, pentru cum ești. Ești o tânără frumoasă, dar nu vreau nimic de la tine. Hai să mănânci.
Au fost momente atât de plăcute lângă acest bărbat, dar cum totul e efemer, a fost nevoită să plece. Dar când a plecat deja era îndrăgostită, îndrăgostită de un om pe care știa că nu îl va putea avea niciodată, dar a continuat să spere. Și da, chiar și la 37 de ani speră că îl va reîntâlni.
A trecut prin clipe frumoase, dar și prin clipe pe care nimeni nu ar vrea să le audă măcar. Și-a acceptat meseria cu greu, doar că de la o vârstă nu mai poți schimba nimic, oricât ți-ai dori.
Lily-Rose, o femeie chinuită de soartă, o femeie care și-a câștigat un ban prin cea mai urâtă cale, o femeie care a închis ochii și a strâns din dinți pentru că știa că nu avea șanse într-o societate care devine din ce în ce mai individualistă și ignorantă, o femeie care și-a călcat pe demnitate, pe tot ce avea doar ca să supraviețuiască. Atunci când vrei să trăiești faci orice îți stă în putere. Nu era mândră de ea, de faptele ei, de nimic și încerca să se înalțe puțin câte puțin.
