Am I your obsession?

CAPITOLUL 8

 Îmi găsisem liniștea în bancă la ora de istorie, gândul fiindu-mi departe, oriunde dar nu la profesorul ce se chinuia să explice în cât de multe moduri posibile putea, ca să trăim odată cu acele momente. Am privit spre fereastră, sprijinindu-mi obrazul în palma dreaptă.

Imaginile satenului îmi cutremurau gândurile, revenindu-mi în minte clipele petrecute în biroul tatei.

Datorită lui, probabil, mi-am schimbat părerea despre un act sexual dintre persoanele de același sex. Ce tot zic?

Mi-am clătinat capul, încercând să mă gândesc la altceva. Peisajul de afară m-a surprins din nou, fiind vorba despre locul acela plin cu iarbă, acele statui și fântâna arteziană din mijlocul unor gazoane cu flori.

— Răspunde tu, Tennison! se încruntă profesorul, trezindu-mă din acea transă datorită tonului pe care îl folosise.

 M-am ridicat în picioare, simțind cum privirile colegilor sunt întoarse asupra mea. Tocmai când am vrut să îmi cer scuze pentru neatenția mea, am auzit vocea lui Rain din spate, șoptindu-mi răspunsul.

— Germania, în anul 1945, am spus neîncrezător, punându-mi toată încrederea în șoaptele colegului meu.

— Bine, ia loc. Credeam că nu ești atent, însă m-am înșelat, rosti profu' de istorie.

M-am așezat la loc, scăpând pentru un moment de privirile insistente ale magisterului.

***

 Mă aflam la cantină cu toți colegii și nu numai, ci și cu rivalii noștri. Eu stăteam la masă împreună cu Rain și încă doi colegi ce își vedeau de discuția lor. Nu îmi era foame, însă am gustat puțin din mâncarea de acolo.

Blondul mă călcă pe picior pe sub masă, astfel făcând să îmi duc toată atenția spre el.

— Uite-l pe Julio, îmi șopti, întorcăndu-și capul spre șaten, pentru a-mi arăta direcția acestuia.

Într-adevăr, acesta era acolo alături de Cipriano, brunetul ce ocupa aceeași funcție ca mine în tabăra lor.

I-am ignorat pe amândoi, revenind asupra mâncării, însă nu am mai luat nicio înghițitură, jucându-mă cu furculița în ea.

— Doamne, ce aș avea poftă de o țigară acum, am mormăit, lăsându-mi capul aplecat.

— Nu mai ai? intervine Rain la auzul ofului meu.

— Nu, am luat doar două din biroul tatei și oricum, pe a mea a fumat-o cretinul ăla de Julio atunci.

— În baie? 

— Da, atunci când tu ai plecat și m-ai lăsat pe mine cu el, am spus, încruntându-mă ușor.

Când mi-am întors capul cu o curiozitate acerbă spre Julio, acesta nu mai era acolo, însă se așezase la masa de lângă noi împreună cu Cipriano, tipul brunet. Rain îmi copie poziția, uitându-se și el în aceeași direcție.

— De ce nu te duci și tu acolo? se auzi vocea joasă a lui Rain.

— Tu nu gândești ce spui? m-am întors cu capul spre el, mărind ochii involuntar.

Nu mai spuse nimic, apoi se ridică de la masă și îmi făcu semn să mergem, în plus aveam antrenamente în câteva minute, așa că trebuia să ne pregătim. În momentul în care m-am ridicat, l-am văzut pe șaten cu coada ochiului, privindu-mă insisitent, iar pe brunetul de lângă el cum își lingea buzele, de parcă plănuia ceva. Mi-am întors imediat privirea dezgustată de la acel cadru imbecil, mergând după Rain.

Când am ajuns în cameră, ne-am căutat hainele pentru antrenamente, apoi am plecat spre teren.

Afară era înnorat și speram să nu plouă, pentru că nu voiam să mă murdăresc târându-mă pe pământul ud. Norii se adunau ca armata înaintea războiului, fulgerele țesându-se pe cerul cenușiu, iar bubuituri spărgeau liniștea care predomina în jurul nostru. 

— O să plouă, am șoptit, având în gând să mă scuz și să scap de orele astea de antrenament.

Mi-am așezat mâinile în buzunar și mi-am îndreptat privirea spre clădirea înaltă, pregătindu-mă să îl iau pe blond cu mine înăuntru, însă când am vrut să îmi pun planul în aplicare, i-am văzut pe toți cum ieșeau din școală, în frunte cu Leon și Julio.

Futu-vă! Voiam să mă relaxez, nu să țopăi ca un cangur prin ploaie, am mârâit în gând, apoi ne-am așezat în linie dreaptă, fiind conduși de Leon. Acesta îi făcu semn lui Rain să se apropie de el, apoi, când blondul îi respectă cererea, îl trase mai aproape de trupul său, lipindu-și pieptul bine lucrat de el.

Am rămas surprins în momentul în care Leon își lipi buzele de ale lui Rain și formară un sărut scurt, însă pasional. Bărbatul înalt îmi spuse să preiau eu comanda cât timp ei doi se îndreptară spre intrarea în clădire. Inițial nu i-am respectat cerința, lăsându-mă blocat în timp. 

Am început să le dau celorlalți comenzi simple imediat după ce mi-am revenit, măcar eu nu mai trebuia să le mai execut. Cu toate acestea, gândurile că cei doi ar putea face ceva în momentul acesta îmi erau imposibil de reținut. Mă tulburasem de imaginile cu Julio și de clipele în care devenisem al său. Aș minți dacă aș spune că nu mi-a plăcut, însă totuși, faptul că nu existau diferențe între sexul nostru, îmi întorcea percepțiile pe dos. Mie îmi plăcea să domin o fată, nu să fiu dominat, mai ales de un băiat.

Picături mărunte cădeau din cer, udând pământul cu forța cu care coborau. Noroc că cele două ore de antrenament erau pe sfârșite, așa că le-am dat drumu celor din echipa mea, Julio făcând la fel cu ai lui.

Pe parcursul antrenamentului l-am așteptat pe Rain să se întoarcă, dar acesta nu a venit. Deja îngrijorarea mi se putea citi în ochi. Am rămas singur în ploaie, uitându-mă spre cerul ce își trimitea soldații la luptă.

Tresăream la fiecare atingere a picăturilor reci ce îmi udară imediat hainele deja lipite de corp.

— Unde naiba s-au dus?

Nu am așteptat niciun răspuns pentru că știam că sunt singur, însă vocea vag cunoscută a unei persoane n-a încetat să mi-l dea. 

— Nu-i nimic rău, o să îți povestesc eu unde s-au dus. Vino cu mine, rosti acel individ, așezându-și mână pe umărul meu stâng.

M-am întors uimit către cel ce vorbise. Cipriano.

Replica lui mă lăsă cu un sentiment ciudat de curiozitate și mi-am acceptat într-un final dorința de a-l urma. Până când am ajuns în clădire, eram în spatele lui cu puțin, ca mai apoi să mergem unul lângă altul. Lumina era proastă, însă tot puteam observa modul în care mă privea și, sincer să fiu, îmi dădea fiori.

Am mers așa până în capătul holului de la etajul trei, unde nu se afla nimeni, doar o ușă pe partea dreaptă.

— De ce m-ai adus tocmai aici? l-am întrebat pe un ton răstit, însă acesta nu se deranja să îmi răspundă.

Se apropie din ce în ce mai mult de mine, împingându-mă până ce am atins ușa cu spatele. Aceasta se deschise repede, de parcă nici nu era închisă, apoi am ajuns brusc în interior. Nu am putut să o analizez în acel moment, însă mai târziu am realizat că era și mai prost luminată decât holul. Avea un singur pat acoperit cu un cearșaf rece, văzându-se clar că nu era locuită.

— Ce dracu faci? am urlat la el în momentul în care mă împinse pe pat.

Își linse iar buzele, venindu-mi să cred că acest gest era un tic al său. M-am ridicat în capul oaselor, însă brunetul se așeză peste, cu genunchii de o parte și de alta a taliei mele, fără a-mi da voie să mă ridic. Era insuportabil să îl simt pe acest bărbat deasupra mea.

Puteam deduce cu ușurință că asta plănuise de la început, dar îmi era mult prea greu să mă opun acum. Ar fi trebuit să-mi ascult intuiția înainte s-o pățesc.