Am I your obsession?

CAPITOLUL 20

Ultimul zgomot provocat de el pe care l-am auzit a fost uşa trântită cu putere. Am vrut să mă ridic și să îl opresc pe Julio pentru a nu înrăutăți situația și astfel Cipriano ar avea un motiv pentru a se lua de mine. Consideram că mă descurc singur, dar stând puțin pe gânduri, cred că aveam nevoie de ajutorul lui...

Căutam hainele cu privirea, poate reușeam să ajung la timp ca să opresc eventualele probleme pe care sigur Julio le-ai fi început. Probabil şatenul chiar le ascunsese pentru că nu erau de găsit.

Am luat repede cearșaful și l-am înfășurat în jurul taliei ca să nu fiu chiar gol, îndreptându-mă spre ușă destul de greu. Mă mai obișnuisem cu acea senzație, dar totuși era al dracu de dureroasă. Înainte să trec de pragul ușii nu mi-am mai privit „ţinuta", căci sigur nu mai ieșeam de aici până nu-mi găseam hainele.

Am privit ultima oară în cameră că să nu uit ceva. Cu coada ochiului am surprins un dulap destul de mare și închis la culoare.

— Cât de prost sunt! Cum de nu mi-a venit ideea asta până acum? am spus că pentru mine, în timp ce am deschis ușa dulapului și am căutat o cămașă și ceva de îmbrăcat. Am luat repede primele haine ce mi-au picat în mână și am ieșit pe hol. Am apucat să fac câțiva păși, fiind întrerupt de un fluierat pervers din spatele meu. Când am întors capul nervos, l-am zărit pe Joshua, tipul care s-a luat de mine la antrenamentul cu armele și din cauza căruia am ajuns la detenție. Mă privea din cap până în picioare, râzând de ținuta mea, apoi se uită spre ușă, încercând să ghicească de unde veneam.

— Ți-a tras-o bine? mă întrebă pe un ton perfid, afișând o privire depravată.

— Și ce te doare pe tine? Ah, da, probabil că nimeni nu se uită după tine. 

— Cred că pe tine te doare mai rău decât pe mine.

Fiindcă mă grăbeam și nu aveam chef să mă cert cu unul ca el, așa că am trecut pe lângă, privindu-l cu superioritate. Am mers  până am ajuns la cameră și am deschis ușă, cu intenția să mă schimb de aceste haine. Astfel mă asiguram că nu mai am parte de scene cum fusese cea de dinainte.

Noroc că în cameră nu era decât Rain și încă un coleg cu care nu schimbasem niciodată o vorbă. Blondinul ținea în mână un pachet cu biscutiti, chipul luminându-se când m-a văzut. Când m-am apropiat de el am observat cum își abținea râsul înfundat.

— Hai, râzi dacă vrei! i-am zis, folosindu-mi tonul morocănos.

— Nu...

Am observat cum mă analizează din cap până în picioare, rămânând uimit de ținuta mea.

— Vrei? întrebă Rain, întinzând pachetul de biscuiți către mine.

— Nu! am zis scurt, căutându-mi noi haine.

Mi-am luat boxerii negrii, o pereche de blugi și sacoul verde închis de la uniformă. Mi s-a făcut brusc poftă de un biscuite. Am întins mâna dar nu-l mai primeam, așa că m-am uitat către Rain care stătea tăcut, cu privirea în pământ și cu chipul îmbujorat. Deja mă obișnuisem cu comportamentul lui timid.

— Ce? Mi-a mai crescut? am spus-o în glumă, dându-i ușor un pumn în umăr.

Continuă să nu se uite la mine și să se înroșească mai mult. Mă gândisem deja la o nouă replică pentru a-i scoate la iveală inocența, dar am fost interupt de un țipăt care a spart liniștea.

— Bătaie!!!

Imediat mi-am adus aminte de Julio și Cirpiano așa că l-am luat pe blond de mână și l-am tras după mine pe hol, unde se îngrămădeau toți să iasă. M-am strecurat împreună cu blondul prin mulțime, mai călcând pe cineva pe picior și mai dându-le câte un brânci.

Am reușit să ies printre ei până am ajuns la marginea cercului de personae care se formaseră în jurul lor.

L-am surprins pe Julio pregătit de urmatoarea mişcare, repezindu-se asupra brunetul. Era imposibil să nu-ţi dai seama câţi nervi acumulase, văzându-se chiar şi în privirea lui extrem de glaciară şi înfricoşătoare, apoi se îndreptă spre el cu pumnii strânşi.

În acel moment Rain mă prinse strâns de mână, tresărind când conducătorul echipei adverse se năpusti asupra lui Cipriano, care bara orice lovitură a şatenului.

Pentru că nu avea şanse să-l atingă, Julio îl apucă strâns de una din încheieturi şi-l făcu să scoată un geamat de durere.

Mâna mea încă era cuprinsă de a lui Rain, care plecă de lângă mine prin mulţime. M-m uitat dupa el câtva timp, până când sunetele de disperare ale lui Cipriano mi-au atras din nou atenţia. Julio îl prinse cu o mână de umar şi cu cealaltă îi ţinea încheieturile braţelor strânse la spate, dând cu genunchiul în stomacul lui.

— Să te mai atingi de el , figlio di putana, se răsti Julio în timp ce Leon veni şi îi desparţi.

— Opriti-vă! Până nu vine Domnul Tennison , spuse Leon trepidant.

Şatenul îl îndepărtă pe blond şi se îndreptă şi mai nervos spre Cipriano, care sări pe el, nedorind să pară mai prejos.

— Bastardo!

Brunetul îi dădu doi pumni în maxilar, pornind din nou bătaia. Nimeni nu se băga între ei, mai puţin Leon care încerca încă să îi despartă, fiind pe cale să i-a şi el una.

Cipriano continua să dea în şaten, îndemnându-l să meargă cu spatele, ceea ce a şi făcut.

— De ce dracu stai şi nu dai în el? Loveşte-l o dată! am izbucnit, văzând că Julio stătea stană de piatră și încasa lovituri.

În următorul moment, Julio se dezechilibră şi căzu, iar Cipriano, dorind să preia iniţiativa, se aşeză peste el, prinzându-i gulerul cămăşii cu o mână.

— Uite cum sare curva aia pentru tine!

— Te disperă faptul că nu e al tău, ah?

Toţi priveam cum mâna lui Cipriano se îndrepta spre pantalonii lui, strângându-l de bărbăţie. Mi-am dat seama că făcea din ce în ce mai tare, şi asta după expresia lui Julio.

— Vrei să nu mai ai ce să bagi în roşcatul ăla?

Încercam să par indiferent când mă uitam la faţa lui Julio plină de broboane de sânge. M-am apropiat de ei, toţi privindu-mă stupefiaţi. Liniştea predomina, iar paşii mei se auzeau pe pământul rece. Înainte să spun ceva, Leon apăru în faţa mea şi mă opri.

— Mai bine te dai la o parte, altfel ar putea ieşi şi mai rău.

— Păi fă ceva şi opreşte-i mai repede! m-am răstit iarăşi, dându-i mâna la o parte.

Cipriano se ridică de pe el victorios, ştergându-se la gură de sânge dintr-o mişcare. Se îndepărtă de el trufaş , dându-se toţi din calea lui. După aceasta întâmplare parcă devenise mai de temut. Fu întors prin surprindere de o mână puternică şi lovit de două ori în faţă, apoi între picioare, umplându-i gura cu scâncete de durere. Julio, nervos, reuşise să se ridice la timp şi să se răzbune pe el şi pe tot ceea ce-mi făcuse.

***

M-am aşezat pe marginea patului imediat după ce m-am îmbrăcat în pijamale şi mi-am privit colegul.

— Mă piş pe ea de zi. Nu am avut timp să mă odihnesc pentru mâine, când avem probele.

— Da, ai dreptate. Bine ca l-am chemat pe Leon înainte să iasa şi mai urât.

M-am întins pe spate, cu mâinile sub ceafă şi picioarele întinse, privind tavanul. Înainte să-mi închid ochii, gândul zilei următoare când aveam examenele, nu îmi dădea pace. Situaţia mea fizică nu era bună deloc, iar la matematică nu învăţasem. Am adorimit cu ideea că nu puteam decât să mă las în brațele norocului.