Am I your obsession?

CAPITOLUL 26

 Aerul era rece şi proaspăt; asta m-a izbit mai întâi. Cele două ferestre din faţă lăsaseră să intre dâre de lumină printre draperiile de culoarea untului. Am măturat cu privirea şi aproape am ignorat biblioteca plină cu cărţi, fotografiile prinse de pereţii acoperiţi cu lemn de pin, îndreptând-o spre locul gol de lângă mine. Eram singur.

Brusc, pe măsuţa din faţa canapelei am observat vaza de cristal plină cu trandafiri roşii. O duzină de boboci perfecţi erau pe punctul de a se desface, petalele flagrante părând de catifea; vaza era deosebit de frumoasă, avea un miliard de faţete ce străluceau, aruncând curcubee miniaturale pe suprafaţă pereţilor, cum numai cristalul scup poate să o facă. După ce mi-am revenit din şocul iniţial, m-am apropiat şi am început să miros petalele.

Cum ajunsese buchetul în casă? Sunt sigur că ziua trecută nu era aici.

Mi-am mutat privirea cercetător prin cameră, fiind în căutarea șatenului meu, când mi-am dat seama că el era singurul care ar fi putut pune florile aici. Un gând îmi fulgeră mintea, iar inima îmi fu străpunsă şi parcă oprită pe loc. Putea fi din nou ea... Dar nu trebuie să gândesc aşa, Julio nu avea cum să mă mintă. Cu siguranţă acea femeie îi era soră.

Am păşit în căutarea lui, dar atenţia mi-a fost atrasă de ceva pe care tocmai călcasem. M-am oprit, uitându-mă uşor îngrijorat spre podea. Nu voiam să-i stric lucrurile în cel maijosnic mod: călcând pe ele. Am rămas plăcut surprins şi cu siguranţă dacă aş fi avut ceva în mâna mi-ar fi scăpat. Petale de trandafir aşezate cu grijă stăteau pe podea, înfăţişând o linie însoțită de încă două mai mici la capăt; formau o săgeata. Mi-am ridicat treptat privirea, observând încă una, şi încă una; toate indicau drumul pe care trebuia să merg. Amzâmbit siret, păşind curios în direcţia lor. Acestea mă conduseseră spre baie.  

— De ce tocmai aici? am zis ca pentru mine, în șoaptă.

  Chipul mi s-a luminat imediat ce am descoperit interiorul încăperii. Pe lângă faptul că era bine aranjată, cada era plină cu apă, iar petalele de trandafiri se înnecau în spumă. Un contrast perfect: alb şi roşu. Tapetul crem pe care putem distinge modele florale auri se întindea pe toată suprafaţa camerei, punând în lumină dulapul de o culoare albă, ce ocupa un întreg perete. Chiuveta era în faţa unei oglizi destul de mare, înconjurată de lumânări mici, ce se reflectau în suprafaţă de sticlă; apoi mai erau altele aşezate şi pe un suport atârnat de perete. Draperia lungă, ce acoperea gemul din cap până-n picioare, dădea voie câteoriva raze de soare să pătrundă rafinat. Aceasta așezare stategică produsese o lumină difuză și o atmosferă intimă în încăpere.

Starea din jur era una era liniştită, dar când firul unei melodi incitante se auzi, iar Julio îşi făcu simţită prezenţa peste câteva momente, totul a devenit mai romantic. Mi-am ridicat privirea spre el, găsindu-l duios şi plin de afecţiune, apoi am şoptit:

— De unde ai ştiut că sunt aici?

— Am pus un clopoţel deasupra uşii.

— Serios?

— Glumeam, surâse timp în care se apropia de mine. Îţi place?

Mai înainte să-i răspund am mai privit o dată încăperea, prefăcându-mă că e pentru prima oară când o văd. Apoi, după o mică pauză, am rostit:

— Mmm, mai puteai adaugă ceva pe aici...

— Chiar? spuse, uitându-se nedumerit în jurul sau şi căutând defectele.

— Glumeam!

— Bine atunci, spuse uşor timd, apuncandu-mă de mâna şi trăgându-mă spre cadă. Deci, hai să facem o baie!  

  Mă blocasem, rămânâd fără cuvinte în faţă lui. Singurul lucru de care eram în stare ar fi fost să îi accept tot ceea ce urma să-mi propună.

Fără a mai sta pe gânduri, am început să-i deschei nasturii de la cămaşă, el făcând la fel cu ai mei. Ne cufundam într-un joc al plăcerii, căruia nu voiam să-i vedem sfârşitul. Una câte una, hainele alunecau uşor de pe trupurile noastre, rămânând într-un final acoperiţi doar de spuma din cadă.

— Cred că mă iubeşti, făcu Julio, cu o expresie ce emana maturitate.

— De ce spui asta?

— Pentru că o simt.

Nu puteam să zic „nu", pentru că nu era aşa, dar nici să-i răspund cu un „da", deoarece asta însemna că acceptăm toate acele sentimente. În ciuda acestui gând, am simţit cum sângele îmi urcă în obraji.
Am luat puţină spumă cu palmele şi am aruncat-o pe faţă, pentru a-mi ascunde îmbujorarea. Nu voiam să par slab în faţă lui.
Un ras masculin, care nu mă făcea nici pe departe să mă simt prost, se făcu auzit. În acel moment m-am încruntat uşor, încercând să par supărat, apoi am luat cu palmele spumă şi i-am pus-o în cap, fără milă. Râsetele ni se făcură auzite şi amplificate de încăperea în care ne aflam.
Două mâini puternice mă priseră de talie, apoi mă traseră, întorcându-mi corpul astfel încât să-mi simt spatele lipit de abdomenul rece al șatenului. Cel puțin în această poziție nu-mi mai era văzuta îmbujorarea. În timp ce eram pierdut în gânduri, mâna lui Julio îmi prinse maxilarul, întorcându-mi capul spre el.