Am I your obsession?

CAPITOLUL 2

În liniștea sumbră, ecoul unor pași mă neliniștea. Toți eliberaseră culoarul în acel moment. La câțiva metrii în fața mea un trup înalt și bine sculptat apăru ca lava unui vulcan care de abia erupsese. Purta un sacou vișiniu împreună cu o pereche de mănuși negre lucioase, iar la pantaloni avea două curele cu ținte ce îi dădeau un aer dur, dar încercam să nu par impresionat.

Nu puteam să nu îi observ medalionul de la gât în formă unui cap de tigru ce își aștepta cu nerăbdare prăda, continuându-se cu o cruce ascuțită la capăt.

Acesta înaintă, în timp ce șuvițele șatene răvășite îi acopereau fruntea, lăsând la vedere ochii săi de un albastru șters. Buzele sale subțiri se arcuiră într-un rânjet malefic, lăsându-și caninii la vedere ca un adevărat vampir din clasa regală. Adevărul era că expresia lui facială nu mă înfricoșa câtuși de puțin.  

 În timp ce se apropie atât de mult de mine, toți ne priveau de parcă eram actorii principali dintr-un film, auzindu-se șoșote peste șoșote din spatele meu : "Julio o să-i vină de hac!", "Nu cred ca Vampirul va da în el" și multe alte replici pe care nu am mai vrut să le aud sau măcar să mă gândesc la ele. Priveam nepăsător și arogant fără a mă impresiona cu nimic situația; am vrut să mă întorc și să plec de acolo dar, greutatea unei mâini ce îmi apăsă umărul mă obligă să-l urmez pe cel ce mă trăsese într-o încăpere prost luminată, care mai târziu am realizat eu că era baia.

—Vulpițo, rosti bărbatul — din șoaptele celorlalți aflasem că îl chemă Julio— , așezându-și mâna grea în părul meu roșcat. Treaba nu merge așa pe aici, continuă el pe același ton autoritar.

Trupul lui se lipi de al meu, obligându-mă să fac câțiva pași în spate, până ce am dat de zid. La impactul cu faianța rece, mii de fiori mi-au împânzit trupul, iar privirea lui insistentă mă cutremură. Cu toate că frica îmi străbătea corpul, nu am vrut să arăt asta. Mi-am așezat mâinile pe abdomenul lui, încercând să-l îndepărtez, în timp ce am adoptat o privire arogantă.  

 — Dă-te dracu la o parte, m-am revoltat eu, dându-i cu cotu-n burtă. Spre uimirea mea, corpul lui rămase neclintit.

— Vulpițo, se răsti el, în timp ce îmi prinse bărbia între două degete forțându-mă să-l privesc în ochi. Nu mă obliga să te-nchid în cușcă. Ar fi păcat să nu-ți mai văd blana asta valoroasă, îmi zise el cu subînțeles, trăgându-mă de câteva șuvițe roșcate.

Priveam insistent spre ușă, gândindu-mă că aceea era singura mea scăpare. Am profitat de un moment de neatenție din partea lui, vrând să mă strecor pe lângă el neobservat și să ies dracului de aici. Încercarea mea de a evada a eșuat în momentul în care i-am simțit mâna pe cureaua mea , desfăcând-o într-o clipă. Și-a băgat-o prin materialul blugilor mei, atingându-mi organul prin boxeri.

Tot sângele mi se urcase în obraji, simțind cum chipul mi se înroșise necondiționat. Pe dracu, ce avea de gând să îmi facă tipul ăsta? 

  Mi-am lăsat privirea în jos, spre mâna lui ascunsă în pantalonii mei. Am înghițit în sec, strângând ușor din pumn. Eram ușor înfricoșat. Trebuia să ripostez, nu să stau ca o statuie și să încep apoi să fac ca un taur în călduri. I-am prins brațul, încercând să mă eliberez de strânsoarea lui ce îmi ținea organul, apăsând din ce în ce mai tare în vârful lui.

La naiba! Trupul mi se încălzise din cauza privirii insistente a satenului.

— Te excită, nu? mă întrebă acesta, afișând în colțul gurii un zâmbet pervers, făcându-mi trupul să tremure ușor.

Chiar avea dreptate și părea că știe ce face, mai ales după privirea sa atât de convingătoare și hotărâtă pe propriile vorbe. În orice caz, mă excita al dracu de mult, dar nu voiam să par o mâță speriată în fața lui, sau mai nou, o vulpiță. Îi trag mâna hotărât din pantalonii mei pentru a pune punct tuturor lucrurilor de până acum, dar brațul lui nici că se mișcă.