Am I your obsession?

CAPITOLUL 24

Nenumărate bătăi în geam m-au făcut să deschid ochii. Era dimineaţă. Odată cu vocea lui Rain, m-am simţit mişcat de două braţe fragile. 

— Eric, Eric, trezeşte-te!

— Încă cinci minute, am spus cu jumătate de gură, trăgând cămaşa peste faţă.

— Eric, e poliţia aici.

— Cum? am tresărit, ridicându-mi capul şi uitându-mă spre fereastră, unde am văzut chipul unui necunoscut. Purta o uniformă albastră şi, privindu-mă încruntat, zise pe un ton tăios:

— Mută mai repede maşina de aici dacă nu vreţi să vă faceţi cu o amendă frumoasă!

Rain, mişcat de vorbele sale, îmi şopti:

— Hai mai bine să plecăm.

Am dat din cap fără să mai scot vreo vorbă. Mi-am ridicat scaunul şi am băgat rapid cheia în contact, luând-o din loc.

Drumul era acelaşi, însă starea mea nu. Cu ochii cât cepele, încercăm să fiu atent la şosea, în timp ce Rain pălăvrăgea ceva la care nu puteam fi atent.

— Oh, doamne, sunt atât de obosit. Până şi patul ăla de la şcoală e bun acum.

Câteva momente de linişte, apoi se făcu auzit din nou.

— Mmm... Eric, mi-au plăcut aşa mult momentele de aseară.

Am stat puţin să mă gândesc la ce se referă, încercând să îmi reîmprospătez memoria. Brusc, toate imaginile cu noi de noaptea trecută, mi-au năvălit conştiinţa. Mi-am lovit fruntea cu palma imediat ce mi-am dat seama că am făcut-o cu el; dar mai presus de asta, îmi făcuse o plăcere enormă.

Am încercat să neg totul. Nu voia ca relația mea de prietenie cu blondinul să se modifice.

— Nu-mi aduc aminte, am zis.

— Cum? Păi... Ştii tu, eram în maşină, aici, ploua şi...

— Bine, taci! i-am tăiat-o, observându-l cu coada ochiului cum îşi întoarce capul în partea opusă mie.

Considerăm că acest răspuns din partea mea a fost absolut necesar, pentru că nu voiam să stric nici relaţia lui cu Leon.

Am intrat cu maşină pe poartă şcolii, când l-am văzut pe tata. Nu mă simţeam ameninţat, pentru că el îmi dăduse cheile, aşa că am coborât fără nicio grijă. Pregătit să plec sprecameră, tata îmi făcu semn să vin; Rain se uită cam îngrijorat, dar l-am asigurat că e totul în regulă printr-un gest al capului.

— Gata, Eric, te-ai distrat? spuse pe un ton suspicios.

Înainte să spun ceva, îşi continuă propoziţia:  

— Nu pentru asta te-am chemat, oricum. Îmi trebuie cheile de la maşină, zise, afişând un zâmbet.

Le-am scos din buzunar şi le-am înmânat dând din cap în semn de mulţumesc.
Am pornit spre cameră, luându-l şi pe Rain după mine. Intrând înăuntru, m-am trântit pe pat şi mi-am trecut mâinile prin par, gândindu-mă la orice, însă numai el îmi venea în minte. El şi acea zi în care mă aşteptase. Acum nu mai era acolo, nu mai era nicăieri.

Am aţipit câteva ore și m-am trezit brusc și răzvrătit când o idee genială îmi străpunse mintea. După ce am analizat-o, am ajuns la concluzia că era asemenea unui fir de aţă de care să mă agăţ ca de o ultimă şansă.

M-am ridicat rapid din pat, văzându-l pe Rain cum doarme dus în aşternuturile de lângă mine. Cu toţii erau, probabil, la orele opţionale aşa că holul era pustiu. Am dat buzna în biroul tatălui meu și, ştiind că era plecat, m-am repezit imediat spre sertarele din dulapul cu acte. Am oftat înainte să încep pentru eram conștient de cât de mult aveam de căutat şi nu ştiam cât timp aveam la dispoziție să o fac.

— Începe de aici şi... Se termină aici, am spus, arătând cu degetul spre sertare şi întipărindu-le ca imagine în minte.

Prima oară, l-am deschis pe cel din dreapta sus, unde dosarele aveau într-un colţ numele elevilor, fiindu-mi mai uşor să îl găsesc.

— Perfect aşa. Atunci hai să căutăm la P.

M-am îndreptat cu privirea spre sertarul respectiv, începând să răsfoiesc şi să îmi plimb mâinile pe toate hârtiile importante, oprindu-mă la una.

— Pryce Julio, am şoptit, luând repede hârtia şi ducându-mă spre birou, unde am desfăcut-o. Poza sa îmi sări prima dată în ochi, împreună cu scurte informaţii despre aspectul lui, greutatea şi înălţimea, acestea fiind principalele criterii după care erai acceptat la această şcoală. Am dat cu ochii peste ele şi m-am oprit la jumătatea paginii unde erau date despre familie şi adresa.

Părinţi: tatăl, Vincent Pryce, avocat la firma P.J.B. şi mama, Angelina Pryce, secretara la firma P.J.B. Adresa familiei: Italia, San Severo, Stradă Via Masaccio , Casă numărul 47.