Am I your obsession?

CAPITOLUL 17

Următoarea dimineață cu toţii ne pregăteam să mergem la antrenamente, îmbrăcându-ne în maieul negru, mulat şi pantalonii de o textură mai largă.

— Eşti gata? mi-am întrebat prietenul, analizându-i ţinuta.

Acesta aprobă, apoi am ieşit amândoi afară din academie, ducându-ne spre terenul de antrenament. În câteva momente s-au strâns toţi acolo, în funcţie de tabăra în care erau. În momentul în care veni Leon pentru a ne da comenzile, Rain îl privea într-una, sedus de vocea lui.

— Nu te mai uita mereu la el. Nu faci decât să-i dai satisfacţie, l-am sfătuit pe blond, care-şi întoarse imediat capul în altă parte.

Tabăra cealaltă era condusă de Julio, care dădea mai multe comenzi decât Leon. Îl tot priveam pe şaten cum executa perfect toate exerciţiile. Într-un timp, îşi întoarse şi el capul spre mine, privirile noastre întâlnindu-se. M-am uitat în partea opusă lui, încruntându-mă când am văzut în ce fel mă privea. Și vorbeam de Rain...

După încă o jumătate de oră, trupul meu deja obosise, aşa că noroc cu tata care tocmai venea spre noi.

— Bună ziua! au spus toţi în cor, ducându-şi o mână spre frunte şi stând în poziţia drepţi.

— Azi veţi exersa cu armele ca să vă pregătiţi pentru probele de luna viitore.

Spuse să îl urmăm până ce am ajuns într-o încăpere în mijlocul căreia se afla o masă mare plină cu arme, pe pereţi fiind aşezate manechine cu ţinte lipite pe fiecare parte a corpului, pentru a ne ghida unde să tragem cu arma.

— Sala este dotată cu arme pe care le-am împrumutat de la o fabrică renumită din Elveţia, aşa că vă rog să aveţi grijă de ele.

După ce ne avertiză că aveam să le plătim dacă le rupeam sau deteriorăm, plecă şi ne lăsă cu şefii de echipă ce aveau ca rol să ne explice cum se mânuieşte o armă.

M-am dus la masă împreună cu Rain, eu alegându-mi o AK-47, iar blondul o Browning Cynergy. Ne-am aşezat cu câţiva metri în faţa manechinelor, potrivindu-ne arma şi ridicând-o până în dreptul ochiului. Privindu-l cu coada ochiului pe Rain, l-am văzut pe Leon cum se apropie de el şi îşi duce o mână după umărul acestuia, potrivindu-i mai bine arma. Era cu abdomenul lipit de spatele lui, iar barba lui era aşezată pe umărul lui Rain. După ce consideră că pusese bine ţinta, îi făcu semn să tragă. Un sunet puternic se auzi în întreaga încăpere, privind toţi spre gaura din manechin care era în centrul ţintei.

Mi-am potrivit şi eu arma şi, fără să aştept să mă mai înveţe cineva, am tras, însă glonţul nu nimeri ţinta. Am privit nervos locul din perete unde trăsesem, punându-mi iar arma spre ochi. Nu aveam de gând să mă dau bătut aşa uşor.

— Du-te la Julio să te înveţe cum să ţi-o tragi... pardon, cum să tragi, se auzi o voce urmată de un râs în batjocoră.

M-am întors cu capul spre persoana respectivă mai încruntat ca înainte, mai ales când mi-am dat seama că faţa îmi era cunoscută, fiind chiar tipul brunet care se luase ieri de Rain.

Replica lui m-a enervat, astfel încât, plin de draci m-am repezit spre el cu pumnul, lovindu-i obrazul cu rapiditate şi făcându-l să-şi întoarcă capul. Nu m-am putut abţine să mă opresc decât la un pumn, aşa că i-am mai dat unul în obrazul celălalt. Am început să-l înjur fără să ţin cont că mai erau şi alţi pe lângă mine; oricum nu-mi păsa. Mă apucă dintr-o singură mişcare de umeri, apoi mă lovi cu genunchiul în stomac. Mi-am dus o mână spre locul vătămat şi, stând aplecat în faţă, am început să tuşesc. Am scâncit din cauza durerii, apoi, şi mai nervos ca înainte, m-am pregătit să-i dau o a treia lovitură. Mi-am ridicat mâna strânsă în aer, îndreptându-mi pumnul spre barba sa, însă am fost oprit de cineva ce-mi prinse încheietura.

— Lasă-mă dracului! Vrei şi tu?

Mi-am întors capul pregătit să-l lovesc pe cel care m-a întrerupt, însă, văzând că era Leon cu o privire autoritară, m-am oprit. De abia acum observasem că toţi se strânseră în jurul nostru, iar brunetul sângera din partea stângă a buzei inferioare.

— Ai zis ceva? întrebă Leon dur, strângând mai mult de încheietură şi făcându-mă să gem din cauza presiunii pusă asupra ei.

În acelaşi timp apăru şi taică-meo, după ce toţi s-au dat la o parte şi i-au făcut loc să treacă.

— Ce se întâmplă aici?

Leon şi Julio s-au oferit să îi explice ce s-a întâmplat, iar toţi ne priveau atenţi şi ascultau discuţia curioşi. În timp ce Leon tot dădea vina pe mine, şatenul intervenea peste spusele blondului. Mi se părea mie sau Julio îmi cam lua apărarea? M-am încruntat când am realizat că exact asta făcea, apoi am sărit între ei cu gura:

— Da, aşa e! Leon are dreptate, e vina mea.

De abia am observat ce ton matur folosisem, însă eram în stare să fac orice numai să nu primesc milă de la Julio. Şatenul rămase surprins şi tăcut, în timp ce şi tatăl meu adoptase aceeaşi expresie, fiind probabil uimiţi de reacţia mea.

— Ar trebui să vă bag pe amândoi la detenţie, însă îmi e tare teamă că o să vă ciondăniţi şi acolo, aşa că vă despart. Tu, Eric, rămâi aici şi ştergi armele după ore timp de trei zile, iar Joshua, tu vei sta la detenţie tot atât timp.

După încă câteva minute de ţinut morală, plecă, lăsându-ne să ne continuăm antrenamentul. Înainte să mă duc să-mi iau arma din nou, am fost oprit de vocea lui Julio:

— Ar fi mai bine dacă v-aţi duce la infirmerie.

— Ţi se pare că am ceva? l-am întrebat, continuându-mi mersul, în timp ce Joshua îi urmă sfatul şatenului.

După două ore de antrenament, toţi se îndreptară spre duşuri, numai eu am rămas să-mi îndeplinesc pedeapsa. M-am apropiat de masa cu arme şi am început să le aranjez, apoi să le şterg.

M-a mâncat undeva să spun că a fost vina mea. Mai bine îl lăsam pe ăla să îmi ia apărarea... Sau mai bine nu. Nu aveam nevoie de mila sa.

Am continuat încă o oră acolo, singur, curăţând ca prostu' la arme. Când am realizat că am terminat în sfârşit, am plecat leneş spre vestiare, pregătit să îmi iau un prosop ca apoi să mă duc la duşuri. Mi-am luat şi hainele de schimb într-o mână, apoi m-am îndreptat spre uşă. Aceasta s-a deschis înainte să pun mâna pe clanţă, apărând de după ea o siluetă puţin mai înaltă decât mine şi mai bine facută.

Pe chipul lui se afişa un zâmbet ce mă făcu să încremenesc şi să fac un pas înapoi. Corpul îl avea înfăşurat decât cu un prosop pus în jurul taliei şi legat bine, în aşa fel încât să nu scape. Când făcu un pas în faţă, m-am dat la o parte, crezând că tipul vrea să se ducă spre vestiarul lui.

Spre surprinderea mea, mă apucă de încheietură şi mă izbi cu spatele de suprafaţa rece a vestiarului, sprijinindu-şi corpul de al meu. Picăturile de apă ce le avea pe abdomen se imprimară acum pe tricoul meu ce deveni ud pe alocuri.

Îmi prinse maxilarul între două degete şi mă forţă să privesc în altă parte. Îşi coborî buzele spre gâtul meu, apoi apucă pielea între dinţi, începând să tragă. Mi-am dus mâinile pe umerii săi, dorind să îl împing, însă fără niciun rezultat. Am strâns din dinţi când durerea a devenit mai apăsătoare, începând să-l înjur. Şi-a dus o mână spre organul meu, strângând şi, chiar dacă o făcea prin pantaloni, durerea era la fel de puternică.

— Lasă-mă, Cipriano! Ce dracu-ţi veni?

— Cheful de tine, zise el cu sarcasm, privindu-mă într-un mod pervers.

L-am împins mai tare, însă acesta, nervos, îmi apucă tricoul şi îl dădu din câteva mişcări jos. Se repezi asupra mugurilor mei întăriţi şi începu să îi muşte, ca apoi să coboare spre pielea abdomenului, prinzând-o şi pe aceasta între dinţi. Profitând de ocazia că se lăsase în jos, i-am prins părul şi am început să trag de el, nedorind să fiu violat încă o dată.

— Stai cuminte dacă nu vrei să fie mai rău ca data trecută.