Am I your obsession?

CAPITOLUL 19

Atinse cu buricele degetelor încheieturile mâinilor înconjurate de o nuanţă violet, privind într-un punct fix, aşteptându-mi cu nerăbdare răspunsul care nu mai venea. Îşi schimbă brusc expresia feţei, apoi mă privi cu dorinţă. Ducându-şi mâna după capul meu, mă trase mai aproape pentru a-mi şopti:

— De fapt, nu contează ce s-a întâmplat... Vreau ca tu să vii la mine să îmi spui să te ajut, decât să o fac eu fără ca tu să vrei.

Ştiam fără să vreau ceea ce va urma dacă voi rămâne încă o secundă în plus, însă el era prea ocupat să-mi guste gâtul, plimbându-şi limba pe mărul lui Adam şi, aproape accidental, atingându-mi buzele de ale lui.

Parcă intuind că am de gând să plec, se aşeză peste mine pentru a deţine controlul suprem.

— N-a... N-ar trebui să ne grăbim, am şoptit, punându-mi mâna pe pieptul său, apoi încercând să îl împing cu o uşoară ezitare pe care nu doream s-o fac vizibilă.

Îmi ignoră replica şi îşi duse mâna spre curea, desfăcând blugii în mai puţin de câteva secunde. Mâna lui se aşeză peste organul meu, ca apoi să-l maseze uşor prin boxeri. Am început să gem, făcându-mă să uit de plecare. Dupa ce mă excită îndeajuns, trase de linia boxerilor, îndepărtându-i.

— Mmm, făcu el, aplecându-se şi muşcându-şi buza la vederea organului meu întărit.

Dupa ce mă sărută acolo, mi-a tras de boxeri până am rămas fără ei. M-am sprijinit în mâini pentru a mă ridica şi pleca, însă Julio mă împinse cu forţa înapoi, desprinzându-mi picioarele pentru a-l primi. Mâinile îi alunecară pe talia mea, pâna la fese, mângâindu-le cu tandreţe. Apoi l-am simţit acolo. M-am arcuit instinctiv spre el, simţind cât de tare şi plin de dorinţă era.

— Încet, se auzi vocea şatenului şoptită şi îngrijorată când am făcut mişcarea bruscă.

Senzaţia era atât de intensă, încât am suspinat cu putere, strângându-i umerii. Părea surprins de gesturile mele şi totuşi pe chipul lui purta un zâmbet mulţumit.

— Eşti sigur? întrebă Julio înainte să se mişte înăuntrul meu.

Nu m-am obosit să-i răspund, doar am mormăit ceva în urechea lui şi el a luat-o ca pe un da.

El ştia... Ştia cumva la ce mă gândesc.

Era uimitor cât de mult tânjeam să-l simt... Dar cum puteam să gândesc aşa?

Mâna-i puternică îmi ridică şoldul mai sus, degetele lui îmi muşcară din carne, iar apoi îmi şopti tandru printre şuviţele de păr:

— Mă pot opri, aştept să te acomodezi. Trupul tău se va obişnui cu mine, doar acordă-i câteva clipe.

Glasul său era mai gros ca niciodată.

Îi simţeam freamătul trupului. Apoi am deschis ochii şi l-am privit iritat.

— Nu cred că ar trebui să te opreşti exact acum, am răspuns asaltat de gemetele de plăcere.

Când începu să guste din plăcerile carnale şi să se mişte lent în mine, am realizat cât de diferit era faţă de Cipriano. Atingerile, mângâierile, zâmbetul lui unic... Până şi expresia feţei îi diferenţia.

Când începu să mărească ritmul mi-am simţit corpul încolţit de o durere incomodă şi asta datorita scenei violului de acum o oră.

Respiraţia mea deveni din ce în ce mai sacadată cu cât trupul său era satisfăcut de al meu.